Nascut la 7 iunie 1886, in Bucuresti, Henri Coanda descindea dintr-o familie al carei destin s-a impletit adesea cu istoria devenirii noastre nationale nu numai pe câmpul de lupta, in diplomatie sau politica, ci si in literatura, arta, sport, marina, economie, in timp ce savantul avea sa devina chintesenta acesteia, excelând in stiinta si tehnica.
Personalitatea complexa a savantului Henri Coanda a purtat amprenta mediului in care s-a nascut, a invatat, a trait si a muncit, lasând lumii nu numai cele peste 250 de inventii cu mai mult de 700 de brevete – intre care avionul cu reactie „Coanda 1910“ si „Efectul Coanda“ in 1934, care a generat o noua stiinta, „Fluidonica“ -, dar si pilda unei vieti octogenare, dedicata stiintei si tehnicii, omului in general, pentru ca, prin toate realizarile sale, s-a dovedit devotat ideii de progres al societatii prin mijloacele oferite de acestea.
Urmând cursurile primare, nu intâmplator, la scoala ce purta numele iluministului Petrache Poenaru, apoi ale Colegiului „Sfântul Sava“, petrecându-si anii copilariei mai mult la bunicii sai de la Perisor, cu dese vizite la Calafat si Craiova, unde acestia aveau proprietati, continuând la Liceul Militar din Iasi, viitorul savant a avut prilejul sa intre in contact cu cele mai diverse straturi sociale si medii de cultura si, asa cum avea sa constate, sa i se decida „marea pasiune a vietii“, sa patrunda „in universul si poezia matematicilor“, insusindu-si principiul temeiniciei lucrului facut si ajungând la concluzia ca „nici un om nu trebuie sa uite ce datoreaza parintilor sai si, in acelasi timp, dascalilor sai de inceput, ca si profesorilor“ si „ceea ce se invata in anii liceului este temelia cunostintelor de mai târziu pe care se dezvolta specializarea, bineinteles, in climatul evolutiv al etapelor ce se succed“. Etapele care s-au succedat au insemnat studii temeinice in Germania, Belgia, Franta care l-au inarmat atât cu solide cunostinte confirmate de patru diplome de specializare la 24 de ani, dar si cu principii ale cercetarii, ale cunoasterii in cele mai diverse domenii. Acestea i-au permis ca, dupa o perioada fructuoasa in aeronautica (1908-1918), sa abordeze stiinta si tehnica din toate unghiurile si in cvasitotalitatea lor sau in zone de interferare a acestora, ceea ce i-a atras supranumele de „un adevarat Leonardo da Vinci al epocii moderne“, calificativul de „cel mai activ om de stiinta al secolului al XX-lea“ si clasificarea intre primii douazeci de savanti ai omenirii. Iata de ce putem afirma ca Henri Coanda nu apartine unui domeniu sau altuia, ci stiintei in intregul ei si din toate timpurile, stiinta care la rându-i si-a gasit aplicabilitatea in cele mai diverse ramuri ale tehnicii de vârf de pe toate meridianele globului, fiind unul dintre românii care au trait si au creat la scara planetara. Om de aleasa cultura, personalitate enciclopedica, bun patriot, antifascist convins, spirit democratic, Henri Coanda nu a cunoscut ingâmfarea, egoismul, izolarea de semeni si a apreciat munca: „esenta existentei noastre, generatorul vietii“.
Personalitatea titanica a lui Henri Coanda, innobilata de o conceptie profund umanista devenita suport al vastei sale opere, constituie un exemplu demn de urmat pe care savantul l-a oferit generatiilor actuale si care vor urma, in timp ce opera lui este incununarea eforturilor perseverente ale unei vieti octogenare inchinate omenirii, inglobând, totodata, spiritul creator românesc pe care Henri Coanda l-a impus pe plan universal, dându-i cea mai vie stralucire.
Prof. Ion R. Popa
