La câteva zile de la primele revarsari de ape din 2006, locuitorii comunei Sopot incearca sa-si revina. Pentru multi dintre ei inundatiile au devenit oarecum o obisnuinta, au ajuns deja sa le numere, acesta a fost al optulea val, iar oamenii se intreaba câte vor urma.
Saptamâna trecuta, rabdarea le-a fost din nou incercata de furia naturii. Locuitorii comunei doljene Sopot au avut de trecut printr-o noua repriza de revarsare a apelor, cea de-a opta. Totul a inceput in primele luni ale verii anului trecut. Cei mai afectati dintre ei si-au gasit adapost in cladirea a ceea ce trebuia sa fie un liceu agricol, adapost care poarta numele de Centrul Regional pentru Situatii de Urgenta. Aici locuiesc in prezent sase familii, cele mai afectate de revarsarile de ape de anul trecut.
„Locuim aici din iunie, iulie, anul trecut, de când au venit apele prima data. Casa mi-a fost inundata, dar nu a cazut. Cu toate astea nu se mai poate sta in ea pentru ca este imbibata cu apa si poate sa cada“, a spus Constantin Iacov. Barbatul locuieste aici impreuna cu familia sa care numara inca cinci persoane. „Suntem sase insi. Acum ne-am mai imputinat pentru ca nepotica mea, fata baiatului, care are numai sase luni, este internata in spital la Craiova. S-a imbolnavit de hepatita“, a mai spus Iacov. Acesta spune ca este multumit de conditiile pe care le ofera centrul in care au fost cazati. „Pâna acum e bine. Ne-au adus paturi. E prost ca trebuie sa ne incalzim cu un calorifer electric, se cam ia curentul si mai trebuie sa stam si in frig. Instalatia este de vina“, a apreciat Constantin Iacov.
Nu sunt bani pentru reconstruirea caselor
Cladirea care a devenit casa pentru sinistratii din Sopot nu este gata. Etajul nu a fost amenajat, instalatiile sanitare au fost montate, dar lipseste apa, oamenii fiind nevoiti sa foloseasca latrina amenajata undeva in spate, iar in curte domneste mizeria. „Baile au fost construite, dar nu curge apa pentru ca inca nu avem o pompa“, a afirmat Constantin Iacov. Barbatul a recunoscut pâna la urma ca este totusi nemultumit de solutia oferita de autoritati. „Decât sa bage atâtia bani aici mai bine cumparau niste case. Numai ca nu noi comandam, comanda cei de sus. De exemplu, eu gasisem in comuna o casa cu 35 de milioane. Trebuia sa primesc bani ca sa mi-o pot cumpara. Am locuit in ea o perioada, ca ma intelesesem cu proprietarul, iar prin decembrie m-a scos afara, pentru ca daca nu am mai primit banii nu am avut cu ce plati. Cei de la judet au zis ca nu-mi mai dau bani de casa si ca o sa-mi dea materiale de constructie. Mi-au dat, dar au zis ca sa ne facem singuri casele, ori eu n-am cum. Tata este handicapat si are o pensie de opt sute de mii, noi nu lucram nici unul, de unde sa iau eu banii pentru casa?“, a mai spus Constantin Iacov.
Inundatiile au adus si boala
Inauntru, gresia de pe jos a fost umpluta de namolul care a pus stapânire peste localitate. Cizmele pline de pamânt stau frumos aliniate in dreptul fiecarei usi. Intr-una din camere locuieste familia Anghel. Daniel Anghel imparte locuinta provizorie impreuna cu sotia sa si cu fiul lor, Alberto Carlos, de numai cinci luni. „Noi locuim aici din luna decembrie, casa ne-a fost distrusa complet. Prima data am stat intr-o alta casa din sat. Sotia mea era insarcinata in luna a noua. Am stat acolo o perioada, iar apoi ne-am mutat aici pentru ca ni s-a imbolnavit copilul. Din cauza umezelii si a igrasiei a stat trei saptamâni in spital, a racit la plamâni. Parintii mei au ramas acolo. Acum, sotia mea este dusa la mama sa faca pâine. Locuinta este primitiva, am facut eu o soba de teracota in camera mai buna pentru ca in cealalta nu se mai poate locui“, a spus Daniel Anghel.
Oamenilor nu le-a mai ramas nimic
Barbatul spune ca va ajunge in strada pentru ca in aprilie va trebui sa paraseasca centrul si nu are unde sa mearga. „In aprilie trebuie sa plecam de aici. Parintilor mei le-a fost reconstruita casa, dar nu putem sa stam si noi trei acolo pentru ca eu mai am trei frati, unul dintre ei trebuie sa se casatoreasca, iar casa are numai doua camere. Unde sa ma duc? Probabil ca-mi voi face un cort in curtea primariei si voi sta acolo. Ce sa fac? Nu mi-a mai ramas nimic. Aveam si noi un aragaz, un frigider, dar au fost luate de ape“, a mai spus Daniel. Situatia familiei Anghel este ingreunata si de faptul ca nici unul dintre membrii familiei nu are venit. „Am avut ajutor social in 2004, dar mi l-au taiat anul trecut pentru ca aveam animale, aveam cal. Acum nu mai am nimic, nici ajutor social, nici animale, nimic. A trebuit sa ma imprumut ca sa pot incarca butelia pe care ne-a dat-o primaria. Avem aici o bucatarie comuna unde gateste toata lumea, am mai incalzit apa pe aragaz ca trebuie sa spalam si se termina destul de repede“, a afirmat Daniel Anghel.
