Continuare din numarul de joi
Cind m-am intilnit din nou cu Holmes, totul a mers de la sine, dupa palincile de rigoare. Dialogul s-a infiripat pe neasteptate.
E(eu) – Ati fost cumva la vinatoare?
H(Holmes) – N-am avut curaj. Am aflat ca la voi pleci la vinatoare barbat si te poti intoarce femeie.
E. – Dar ce-ati mai facut?
H. – Am vrut sa cunosc putin poporul acesta despre care Tribunul de onoare spune ca e genial, iar oracolul Tache din Damaroaia ca e idiot.
E. – Si ati gasit partea sa geniala?
H. – Pe cea contemporana nu, caci n-am cunoscut nici un parlamentar. Pe cea istorica da, datorita unor oameni de rafinata cultura pe care i-am intilnit. E vorba de domnul Vanghelie si de Gigi Becali, care se ocupa cu filozofia, in special cea stelara. Domnul Vanghelie mi-a recitat citeva din marile poezii ale literaturii române, ca de pilda „Catelus cu parul cret“. Cunoaste foarte bine pe Shakespeare. Mi-a recitat din Hamlet, chestia aia cu „tu be“, adica eu sint, tu esti si cam atit. De la el am aflat ca românul e nascut poet. Domnul Becali mi-a vorbit despre filozofia lui Blaga, despre spatiul mioritic, cu care se inrudeste. Atunci am inteles comportamentul vostru poetic si mioritic. De pilda, ati putea sa va dezvoltati agricultura; dar e mult mai poetic sa importati usturoi, mere, morcovi, rosii etc. Ati putea sa dezvoltati cultura fructelor si a legumelor; dar e mai poetic sa plece românii in Spania, de unde au trimis in tara doua miliarde de euro. Daca ar fi lucrat in tara ar fi cistigat dublu, dar unde ar fi fost atunci poezia? Mai ales ca pot fi intorsi din drum. Ca sa intrati in UE trebuia sa indepliniti niste criterii. Nu le-ati indeplinit, dar le-ati raportat cu imaginatie poetica. Se stie ca numai munca poate aduce bunastarea; dar e mult mai poetic si mioritic sa-ti imaginezi ca muncesti. Sau sa furi. Dar pe linga faptul ca sinteti un popor poetic, mai sinteti si dinamic, caci nu e zi in care sa nu se afle de noi hotii, de noi escrocherii. Si cita inteligenta si inventivitate se consuma in acest domeniu!
E. – Dar partea aia cu prostii?
H. – Aia e greu de gasit. Daca intilnesti un prost care recunoaste ca e prost, ala e totusi ori destept, ori cu bun simt. Cum nu m-am invirtit prin cercurile politice, nu pot sa spun ceva in aceasta directie. Totusi cred ca s-a exagerat putin. Faptul ca dupa ce unii si-au sacrificat viata ca sa va vindecati de comunism, ca dupa ce intr-un rar moment de unitate si de demnitate nationala, asa cum au fost evenimentele din decembrie ’89, s-a votat masiv si repetat tot pentru un comunism, usor cosmetizat, nu poate fi interpretat brutal ca o prostie, ci mai mult ca o nenorocire, explicabila partial (dar nu scuzabila) de deformarile sufletesti si intelectuale datorate celor 50 de ani de dictatura. Poti scuza un astfel de lucru, dar persistenta este cu adevarat o prostie, care nu poate fi motivata prin lipsa alternativei. Alternativele nu vin de la sine, ci se creeaza.
E. – S-ar putea crede ca sinteti cu Basescu si impotriva celorlalti.
H. – Fals. Eu nu acord credit decit celor care au demonstrat ca merita. Si nu critic decit pe baza faptelor. Copilul nu merge din primele luni; trebuie sa invete. Or multi dintre voi ati acuzat noua putere chiar inainte de a-si incepe activitatea. Am cunoscut un distins membru al clubului Rotary, care spunea ca ministrul de finante e timpit si utiliza epitete similare pentru ministrii de justitie si externe si pentru Basescu, fara argumente; or singura persoana care poate face pe cineva timpit este mama lui. Adevarul este ca cei patru citati au cam tulburat apele cu executarea silita a datoriilor, cu consultarea arhivelor de la (in)justitie sau cu pensionarea diplomatilor rinocerizati. Eu admir oamenii care sint convinsi ca au totdeauna dreptate. Eu ma indoiesc de mine tot timpul. Nu sint de acord cu metoda „perdelei de fum“, cu procedeul de a striga „hotii“ cind tocmai tu esti acela. De pilda, daca cineva aminteste de cele o suta de mii de miliarde datorii la stat ale unor intreprinderi, imediat se replica „Basescu e corupt“. Daca se mentioneaza cele 60 de milioane cheltuite din banii publici pentru micsorarea ciocului ziaristilor sau despre miliardele de lei cheltuite de Ministerul Transporturilor aiurea, cind aveau deja 15.000 de miliarde datorii, se raspunde ca asta s-a intimplat fiindca lui Basescu i-a intrat la Londra mesa in ochi. Sau, daca aflati cit a furat Boerica, ripostati gasindu-i un defect lui Tariceanu. Nu vreau sa mai insist, dar eu sint pentru separarea putorilor in stat.
E. – A puterilor, poate.
H. – Nu, a putorilor. Ce pute de la Basescu sa i se impute lui Basescu, ce pute de la Nastase sau Iliescu sa ramina acolo unde s-a produs. Fiecare cu putoarea lui. Caci daca amestecam putorile stricam complet aerul care si asa e greu de respirat.
E. – Il suspectati pe Basescu de neseriozitate in declaratiile lui de lupta impotriva coruptiei?
H. – Dar dumneata il suspectezi de neseriozitate pe Don Quijote cind lupta impotriva morilor de vint crezind ca ele sint niste uriasi? Uriasii coruptiei s-au transformat la voi intr-un fel de mori de vint impotriva carora pare ca n-are nici un sens sa lupti. Si nici nu ar trebui sa luptati impotriva lor, caci ei ar trebui sanctificati, nu pedepsiti. Caci ei au facut cu adevarat minuni. Ca dintr-o leafa de bugetar sa faci in citiva ani averi de milioane de dolari e curata minune!
E. – Dupa cum vad, aveti numai impresii negative.
H. – Nu. Am facut si un schimb de experienta extrem de util si de apreciat cu politia. Zguduitor! Politistii vostri sint mult mai inventivi, mai stapini pe meandrele concretului. De pilda, eu trebuie sa muncesc citiva ani sa-mi fac o vila. Aici, un politist capabil o scoate din doua NUP-uri. Asa ca am invatat si eu meserie si daca va veti referi cumva la problemele care mi s-au ridicat voi raspunde: „n-am primit intrebarea dumneavoastra“. Si sint foarte amabili politistii vostri. Unii mi-au oferit fetite; daca vreau chiar si la pachet, sa le iau in Anglia. Altul mi-a oferit o afacere cu petrol spunindu-mi ca are o conducta ce trece pe linga casa si care trebuie numai putin gaurita. Altul mi-a oferit o afacere cu heroina.
E. – Mai veniti in România?
H. – Da, vin cu varul meu care e magistrat, sa invete si el meserie ca lumea. In Anglia, eu o sa dau NUP si daca nu tine ii elibereaza el. Asa o sa ajung sa-mi fac si eu vila. Ati vazut prin filme in ce apartament saracacios stau.
Dar cum spuneai ca se numeste apa asta care trece prin Bucuresti?
E. – Apa simbetei.
H. – Sa stii ca asa e!
