Un incendiu izbucnit in luna iulie a anului trecut la locuinta unei familii din Slatina a spulberat toate sperantele acesteia de mai bine. Familia Chefalan tocmai isi cumparase, in rate, bunuri electronice si electrocasnice in valoare totala de 25 de milioane de lei. Plateau rate la doua banci si bugetul familiei pe urmatorii patru ani parea deja batut in cuie.
Nenorocirea care s-a abatut asupra lor pe 8 iulie i-a lasat saraci lipiti. Nimic din ceea ce aveau in garsoniera amplasata la parterul blocului S5 de pe strada Prelungirea Tunari nu a mai ramas intreg in urma incendiului izbucnit din cauza unui scurtcircuit la instalatia electrica. Pagubele au fost estimate de pompierii slatineni la peste 80 de milioane.
De atunci si pina in prezent, cei patru membri ai familiei, dintre care doi copii, de trei ani si jumatate si, respectiv noua ani, traiesc practic de pe o luna pe alta.
„Am ajuns sa traim un iad…“
„Ne-a lovit Dumnezeu, nu alta! (…) Luam mincare pe datorie, am ajuns sa ne facem cartela la magazin! Avem un pat si o canapea primite de la citiva vecini mai omenosi, ca altfel dormeam direct pe ciment. Salariul pe care-l ia barbatu-meu abia ne ajunge sa ne platim mincarea pe care o luam pe datorie de la magazinul de alaturi. Acum a venit si curentu’, avem de plata 600 kw. Cu ce-om plati, nu stiu. Vor sa ne opreasca energia electrica tot pentru ca nu avem bani… De la asociatie am convenit sa ni se opreasca 600.000 de lei in fiecare luna din salariul sotului numai ca sa ne achitam de datorii la intretinere. Ca sa nu mai vorbesc de banii pe care-i platim la doua banci pentru niste bunuri care ne-au fost distruse in incendiu. Televizorul au venit de la banca si ni l-au luat imediat. Ce mai, stam din datorii in datorii, de am ajuns sa traim un iad, nu altceva! Am facut dosar la Directia Muncii pentru un ajutor de urgenta si, culmea, din august, de cind l-am depus, nu am primit nimic! Nu se poate asa ceva! Nu se intereseaza nimeni de noi, nu ne ajuta nimeni. Macar un telefon acolo, la minister, sa fi dat cei de aici, sa vada care e situatia dosarului, dar nici asta nu se face“, a spus, disperata, Marcela Chefalan.
Angajatii Directiei Muncii Olt au ridicat din umeri cind au fost intrebati despre stadiul dosarului familiei Chefalan. In afara de faptul ca dosarul in cauza, avind numarul 3.907/04.08.2004, a fost trimis la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, de unde se asteapta un semnal, alte explicatii nu au fost oferite. „Noi am trimis dosarul, dar, daca nu am primit nici o veste, ce putem noi sa facem?! Am solicitat pentru familia Chefalan 20.000.000 de lei ca ajutor de urgenta. Mai sint inca doua familii care asteapta, tot de atunci, un ajutor de urgenta“, au incercat sa se scuze angajatii Directiei Muncii Olt. Intre timp, familia Chefalan asteapta cu teama in suflet sa vada ce vesti rele le mai aduce soarta. Baiatul cel mare va reincepe cursurile si, dupa cum merg lucrurile, se pare ca va trebui sa-si faca temele la lumina luminarii.
