ANTILOBBY

Vineri, preşedintele Ion Iliescu a participat la şedinţa de guvern. Constituţia ii dă asemenea prerogative cind se iau in discuţie chestiuni de politică externă. Ceea ce acum era şi cazul. Adrian Năstase s-a intors de la Bruxelles şi, curios din fire, locatarul Cotrocenilor a dorit să afle cum au decurs lucrurile acolo. Nu doar intr-o intilnire intre patru ochi, dar chiar cu miniştrii de faţă. Nu cumva să i se spună una şi la guvern să se intimple alta cind lipseşte. Dacă ne luăm după spusele lui Năstase, a fost un turneu de succes. I s-au dat asigurări că totul merge cum s-a stabilit. Declaraţia lui Verheugen e chiar incurajatoare. „… aderarea a zece ţări candidate la 1 mai 2004 nu a afectat semnificativ Uniunea Europeană şi nu va determina crize majore. Extinderea nu este complicată, aderarea Romaniei şi Bulgariei in 2007 fiind un obiectiv realist. Romania şi Bulgaria aparţin acestui val de extindere…“. Verheugen a asigurat aşadar că Bruxelles acţionează in direcţia integrării Romaniei in 2007. Mai puţin la Bucureşti s-au amintit condiţiile pentru a ajunge aici. De asemenea, au fost ignorate asigurările date de premier. Lucrurile nu sint atit de roz. Năstase a zis la Bucureşti că gata, lucrurile sint ca şi rezolvate. Nu e prima dată cind apare triumfal pe un cal alb şi ne dă veşti bune, care apoi nu se verifică. A devenit un tic nervos, o modă, o armă cu repetiţie. Se merge in străinătate şi se aduc numai veşti bune opiniei publice. S-ar părea, dacă il asculţi, că sintem deja membri ai Uniunii Europene. Există aici insă un dacă. „Dacă“ ne facem lecţiile. Dacă reuşim, de pildă, anul ăsta să avem un raport de ţară mai bun decit cel de anul trecut şi economia romanească va fi declarată „funcţională de piaţă“. Dacă nu, ne intilnim prin 2009 sau chiar mai tirziu. Toamna e aproape. Şi guvernul este destul de departe de ce şi-a propus in acest an.

Mesajul insistent al premierului este: Romania va adera la Uniunea Europeană in 2007. De fapt, rostul vizitei premierului a fost să alunge nişte nori negri care au apărut intre cele două

capitale. Mai ales după dispariţia de la posturi a lui Mircea Geoană şi Ioan Rus. Ei răspundeau de multe afaceri privind integrarea. Prezenţa lui Năstase a vrut să arate că procesul este sub control şi incă preocupă autorităţile. Chiar dacă sintem in plină campanie electorală. Dar aici sint nişte probleme. Ion Iliescu, după ce s-a incheiat şedinţa, a ţinut să trimită citeva săgeţi spre adversari necunoscuţi, poate lideri ai opoziţiei. Preşedintele a pretins că la Bruxelles s-ar face „antilobby“ cu privire la Romania. A inventat şi un cuvint, „antilobby“. De fapt, a vrut să spună că la Bruxelles ajung voci care critică guvernul intr-o chestiune sensibilă: felul in care acţionează guvernul roman pentru integrare. Este aici intii un contraatac electoral. Iliescu a uitat obligatoria echidistanţă prezidenţială. Opoziţia este acuzată de lipsă de patriotism şi este arătată cu degetul. De vină pentru eşecurile in negocieri şi implementarea programelor nu ar fi guvernul. De vină ar fi opoziţia, care vorbeşte vrute şi nevrute cind ajunge in străinătate. Bruxelles ar ţine cont de aceste critici, şi astfel Romania merge prea incet cu integrarea. Argumentul e fals. Singurul lucru pe care il face Bruxelles este să monitorizeze performanţele guvernului, felul in care atinge standardele UE. Şi este mulţumit atunci cind guvernul de la Bucureşti este puternic criticat de opoziţie. Asta spun criteriile politice de la Copenhaga. O opoziţie puternică este o garanţie pentru a fi membru in UE. Şi aici Iliescu ar trebui să fie ingrijorat, pentru că opoziţia, nefiind puternică, nu a supus guvernul la cine ştie ce incercări. Un regim democratic inseamnă intii de toate existenţa unei opoziţii puternice. Deocamdată, guvernul a acaparat mass-media, televiziunile mai ales, şi asta e tocmai ce ii trebuie. O fi poate „capitalismul de cumetrie“ de care vorbea odată Iliescu, criticindu-l pe Năstase. M-aş fi aşteptat ca preşedintele Iliescu să critice reeşalonările, exonerările de datorii date de guvern in favoarea clientelei politice PSD.

Ce il ingrijorează pe Iliescu nu ştim. Ştim doar că s-a supărat tare de tot şi a ieşit la rampă. După şedinţa de guvern cam asta a avut de spus. Mă intreb de ce nu a făcut asta Năstase, care el insuşi la Bruxelles putea combate criticile aduse guvernului său. Antilobby, vorba preşedintelui. Există o tensiune puternică la guvern, datorată simultaneităţii 1) alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale şi 2) incheierii negocierilor cu UE. Guvernul este supus unei duble presiuni, de sens contrar. El incearcă să treacă aşadar cu bine ambele incercări. 1) Să işi intărească puterea pe plan intern, după patru ani de guvernare, ceea ce inseamnă ciştigarea alegerilor. 2) Să atingă baremele Uniunii Europene, atenţie, in timp util, adică pină in toamnă. Incheierea negocierilor ar fi undeva in iarnă/primăvară.

Pină atunci insă, agenda internă ţine afişul. Polemicile se ascut. Una este schimbul de replici Năstase/Stolojan pe aceeaşi temă care trece prin Bruxelles. Este de fapt primul schimb de replici din campania prezidenţială care se apropie cu paşi mari. Favoriţi sint chiar cei doi. Unul din ei il va inlocui pe Iliescu la Cotroceni.