Legalizarea eutanasierii şi a sinuciderii asistate reprezintă un subiect controversat şi îndelung dezbătut în ultimele decenii, în toate colţurile lumii.
La nivelul Uniunii Europene, nu există o poziţie unică privitoare la eutanasiere. În timp ce în Polonia sau Grecia există interdicţii drastice, în Belgia şi Olanda aceasta este permisă în anumite condiţii. Autorităţile din Olanda au pus la dispoziţia locuitorilor din această ţară un serviciu numit „Levenseindekliniek“, în traducere, „Clinica pentru sfârşitul voluntar de viaţă“. În esenţă, este vorba de şase echipe de infirmieri şi doctori care călătoresc prin toată ţara pentru a practica eutanasierea acelor pacienţi forţaţi să suporte „o suferinţă insuportabilă şi fără speranţă“, direct la domiciliu şi complet gratuit. De asemenea, sondajele de opinie din Germania arată că populaţia ar fi în favoarea adoptării legislaţiei care să permită eutanasierea. În acelaşi timp, Franţa a adoptat, în 2004, o lege prin care bolnavii incurabili au dreptul să aleagă moartea prin oprirea ajutorului medical. În Marea Britanie, unde eutanasierea este interzisă, un studiu recent arată că pacienţii sunt ajutaţi în secret de doctori să moară. Circa 3.000 de persoane au decedat anul trecut în Marea Britanie prin administrarea la cerere a unor doze letale, iar peste 170.000 au fost lăsaţi să moară prin oprirea tratamentului. În general însă, în Europa, ţara cu cea mai permisivă legislaţie privind eutanasia sau sinuciderea asistată este Elveţia.
„Turism“… fatal
Deşi eutanasierea sau sinuciderea asistată este permisă şi în alte ţări europene, Elveţia este singura ţară care oferă servicii şi cetăţenilor străini. Potrivit BBC, aproximativ 200 de oameni vin anual la Zürich pentru a recurge la sinucidere asistată. Mulţi dintre aceştia sunt străini, iar pentru o parte dintre ei nu suferinţele medicale sunt cele care îi determină să-şi dorească sfârşitul, ci pesimismul şi tristeţea. Cea mai cunoscută clinică specializată în eutanasierea persoanelor cu paşaport nonelveţian, Dignitas, raportează eutanasierea a peste 1.000 de străini în întreaga sa activitate. Dintr-un total de 1.138 de persoane asistate de-a lungul timpului de Dignitas, 118 au fost din Elveţia, 592 – din Germania, 102 – din Franţa şi 18 – din Statele Unite. Pentru un elveţian, costurile acestei proceduri sunt aproape de două ori mai mici decât în cazul unui cetăţean străin. „Rezidenţii nu trebuie să suporte costurile birocratice, de călătorie şi de cazare“, a explicat Jean-Emmanuel Strasser, medic la Exit-Suisse. Pentru a beneficia de servicii la domiciliu, elveţienii trebuie doar să cotizeze anual cu 40 de euro la asociaţiile care gestionează clinicile. În acest caz, personalul medical se limitează să pună la dispoziţie medicamentele letale: un compus chimic cu un barbituric şi un somnifer foarte puternic. În cinci minute, fără nici un fel de durere, inima pacientului se opreşte pentru totdeauna.
Clinici specializate
În Ţara Cantoanelor există patru clinici specializate: în Basel, Berna, Geneva şi Zürich. Acestea oferă servicii complete, de la cazare şi până la incinerare. Pentru a putea beneficia de serviciile acestor clinici, este nevoie de aproximativ 7.000 de euro, care trebuie viraţi în contul clinicii alese. De restul, de la achiziţionarea medicamentelor la cazarea la hotel, pentru persoanele din afara Elveţiei, se ocupă asociaţiile nonprofit care gestionează clinicile. Printre cele mai cunoscute clinici se numără Exit, Lifecircle-Eternal Spirit sau Dignitas. Sloganurile alese de acestea sunt elocvente: „A trăi cu demnitate, a muri cu demnitate“ sau „Libertatea de a trăi şi de a muri“.
Banii nu sunt însă suficienţi. Pentru a fi acceptat pe listă este nevoie ca pacientul să depăşească o serie de teste. Este vorba de întâlniri cu psihologi extrem de exigenţi. În medie, sunt acceptaţi doar 40 la sută dintre solicitanţi. După ce a trecut aceste test, aspirantul îşi poate face programare. Iar după două zile petrecute în strâns contact cu echipa de medici, are loc intervenţia. De asemenea, clincile oferă servicii de consiliere pentru pacienţii care aleg acest mod de a-şi pune capăt suferinţelor. O oră de terapie costă aproximativ 200 de euro. „Esenţial este ca pacientul să sufere de o maladie ireversibilă şi certificată clinic. O persoană cu o depresie ireversibilă, la fel ca şi un bolnav de cancer aflat în fază terminală, are dreptul să aleagă să moară cu demnitate“, a spus Emilio Coveri, reprezentant al clinicii Exit.
