Reputatul critic, eminescolog, istoric literar, redactor literar și eseist basarabean, Mihai Cimpoi, cetăţean de onoare al Craiovei, se află printre invitaţii de onoare ai Zilelor Sorescu 2013, el fiind un apropiat al lui Marin Sorescu, pe care îl consideră un poet-reformator şi care a avut un impact deosebit asupra poeziei basarabene
Aflat mereu în deplasări, între Chişinău şi Bucureşti sau alte oraşe din România, unde participă la diverse manifestări literare, distinsul om de cultură Mihai Cimpoi este amabil şi îşi face timp când vine vorba de presă, aşa cum s-a întâmplat şi cu interviul de mai jos, acordat în exclusivitate Gazetei de Sud. Începând de luni, 25 februarie, el va participa, alături de alţi invitaţi de marcă, la manifestările organizate de Primăria Craiova cu prilejul Zilelor Sorescu 2013. Mihai Cimpoi era aşteptat ieri-seară în Bănie, el venind cu maşina de la Chişinău, împreună cu scriitorul Nicolae Dabija.
I.J.: Domnule academician, zilele acestea veţi fi prezent în Craiova pentru a-l omagia din nou pe marele dumneavoastră prieten, Marin Sorescu, în cadrul unei noi ediţii a Zilelor Sorescu. Cum vă simţiţi în Bănie? Vă întreb asta ţinând cont de faptul că, de-a lungul anilor, aţi participat la numeroase manifestări culturale aici, cum ar fi Zilele Basarabiei şi Bucovinei, Zilele Sorescu şi altele, având şi mulţi prieteni, iar din 2005 sunteţi cetăţean de onoare al Craiovei.
M.C.: Marin Sorescu este poetul-reformator, a cărui marcă ontologică şi deontologică este deplinătatea. El apare, aşa cum se definea şi marele său prieten Grigore Vieru, despre care a scris cu profundă înţelegere, ca Fiinţă Întru Poezie. În el s-a manifestat graţia divină sub formă de inspiraţie. Este poetul care a avut un impact deosebit asupra poeziei basarabene şi care a fost şi prietenul unor importanţi poeţi de la Chişinău: Vieru, Dabija, Matei, Gheorghiţă. Sorescu ne-a arătat în casa pe care a construit-o la Bulzeşti o odaie prevăzută pentru prietenii săi basarabeni, unde era expusă şi piesa „Vărul Shakespeare“, apărută pentru prima dată la Chişinău. Mă împresoară, când vin în Bănie, aerul sideral al acestei prietenii intelectuale.
Sorescu picta cocoşi în podul casei sale
I.J.: Nu cred că greşesc afirmând că oraşul Craiova se află sub semnul lui Sorescu… Pe dumneavoastră, un scriitor din afara Craiovei (doar geografic vorbind), ce amintiri vă leagă de Marin Sorescu?
M.C.: Un poet adevărat extrage Universalul şi Generalul (dacă e să ne referim la Hegel) din habitatul în car e locuieşte… Marin Sorescu este şi el acasă în Oltenia, surprinzând şi suflul epopeic al acestei zone, dar şi al întregul spaţiu românesc ondulant. Mă leagă de el foarte multe amintiri: de la premiera piesei „Matca“, la Teatrul de Poezie „Alexei Mateevici“ (din Chişinău – n.r.), de la întâlnirile cu Grigore Vieru, de la Ministerul Culturii, unde evita telefoanele (în fiecare telefon, zicea el, „e o problemă“), de la aniversarea a 60-a, sărbătorită la Casa Americii Latine, unde a glumit – în spiritul lui mucalit – că „uite, sunt viu“, şi unde am glumit şi eu, spunând că este moldovean, fiindcă foloseşte „amuş“ (aluzie la interminabilele discuţii despre existenţa aşa-zisei „limbi moldoveneşti“), din podul casei sale bucureştene, unde picta cocoşi şi unde ne-am făcut reciproc portrete ad-hoc… Amintiri, dulci amintiri, vorba Otiliei Cazimir… Ţin pe masa mea, acum, când finisez Dicţionarul Enciclopedic Mihai Eminescu, mustoasa şi substanţiala sa publicistică, de unde am citat magistrala definiţie: universalitatea lui Eminescu începe de la două sinteze – cea a poeziei române de până la el şi cea a liricii occidentale…
Partea craioveană a activităţii lui Mihai Cimpoi
I.J.: Sunteţi un reputat critic literar de renume în tot spaţiul românesc şi, ca să-l citez pe academicianul Eugen Simion, „un stâlp al vieţii culturale din Basarabia“, iar în Bănie vi s-au tipărit, la Fundaţia „Scrisul Românesc“, începând cu anul 2000, ciclul „Critice“ (în nouă volume). De ce aţi ales Craiova, cum a decurs colaborarea cu Fundaţia „Scrisul Românesc“?
M.C.: Tudor Nedelcea, preşedintele Fundaţiei „Scrisul Românesc“, admirabil cărturar şi om de omenie, a continuat această prietenie întemeiată de Marin Sorescu şi s-a consacrat promovării şi susţinerii culturii româneşti din afara frontierelor actuale ale ţării. Ideea i-a aparţinut: „Hai să-ţi edităm ceva în genul «Criticelor» lui Maiorescu“… Proiectul s-a realizat în ciuda tuturor dificultăţilor, astfel încât putem vorbi de partea craioveană a activităţii mele. Tudor Nedelcea m-a onorat cu prezenţa sa şi la lansarea sus-pomenitului dicţionar în cadrul Academiei Române, de ziua naşterii lui Eminescu şi a culturii naţionale, şi la multe alte manifestări unde vine cu cărţi noi, cu comunicări şi cu intervenţii de răsunet.
I.J.: Ca unul care sunteţi un cunoscut militant al panromânismului cultural, ce credeţi că s-ar putea face în zilele noastre pentru redeşteptarea spiritualităţii româneşti de pretutindeni?
M.C.: Este o singură soluţie: promovarea valorilor româneşti şi includerea noastră în dialogul valoric european şi universal cu ele şi nu într-un mod abstract sau cu aberante deziceri de Eminescu şi de alţii; debarasarea de orice complexe: că suntem o cultură mică, de „poliţa a doua“, că literatura română s-a creat pe iluzii…
