Alina Nistor este elevă în clasa a IV-a și e cunoscută de cadrele didactice ca o copilă veselă, cu rezultate bune, dar greu încercată. A fost abandonată în primele zile după ce a venit pe lume, însă nu a pierdut şansa de a avea o familie. Bunica a crescut-o, alături de fratele ei şi încă trei verişori. Împreună încearcă să supravieţuiască. Nu este deloc uşor. Trăiesc şapte suflete într-o singură cameră, de pe strada Brestei. „Cu noi mai stă şi o mătuşă, dar nu are un loc de muncă. Singurul venit este pensia bunicii. Nu avem bani pentru a ne cumpăra decât să mâncăm. Haine şi încălţăminte mai primim de la cei care ne cunosc“, povesteşte şcolăriţa. Pensia bunicii este de numai 420 de lei, din care trebuie hrănite şapte guri, şi se dovedeşte insuficientă de prea multe ori.
Premiantă la concursurile şcolare
Fetiţa merge zi de zi cu drag la şcoală. Este locul unde uită aproape de toate neajunsurile de acasă. „Dintre toate materiile, cel mai mult îmi place limba română. La matematică a început să fie mai greu, dar o să mă străduiesc să învăţ“, spune eleva. La teme este ajutată de un profesor îndrumător de la Centrul „Aripi de Lumină“, Renata Bănescu, care i-a descoperit aptitudinile. „Este un copil creativ, drept dovadă are multe premii la concursurile şcolare de creaţie. Depune efort mereu să fie printre elevii buni. Şi de fiecare dată când nu se descurcă la şcoală vine tristă. Este un copil care încearcă să-şi depăşească condiţia și are şanse, dacă va continua, pentru că reuşeşte să se facă mereu remarcată la activităţile şcolare şi extraşcolare. În ciuda greutăţilor cu care se confruntă, este o elevă de nota 9“, spune dascălul.
Banii nu ajung şi pentru şcoală
Să facă performanţă nu este un lucru uşor pentru copilă. De multe ori simte lipsa rechizitelor. „Banii nu ajung pentru tot ce mi-ar fi necesar. Nu am ca să-mi cumpăr rechizite de câte ori aş avea nevoie“, povesteşte şcolăriţa. De altfel, Alina nu a avut niciodată bucuria de a merge la cumpărături la început de an şcolar. Ghiozdanele le-a privit doar prin geamurile magazinelor, iar un penar cu multe creioane colorate, gumă de şters şi un simplu stilou a fost admirat doar pe băncile colegilor.
În tenişi şi iarna
Rechizitele nu sunt singura dorinţă ale fetei. De câţiva ani îşi doreşte şi o pereche de cizme. Până acum nu a fost să fie. Merge la şcoală în tenişi gri, pe care îi foloseşte până se rup. „Am avut şi eu ghetuţe, când am fost în primul an de şcoală, dar s-au rupt şi n-au mai fost bani să-mi cumpăr. Acum merg în tenişi. Aşa a fost şi anul trecut. Mă ud la picioare când e zăpadă pe străzi, dar mă încălzesc în clasă când ajung. Se şi usucă până termin orele“, povesteşte fetiţa. Tot ghetuţe îşi doresc şi verişorii ei, dar au doar speranţa că va veni şi vremea să le cumpere. Acum ridică toţi din umeri şi spun că nu sunt bani pentru aşa ceva. Jucării nici nu îndrăznesc să viseze.
Copiii se gândesc doar la strictul necesar. Casa lor este compusă dintr-o singură cameră, unde stau cu chirie. În ea locuiesc şapte persoane. „Am doi verişori băieţi, care dorm pe o saltea, pe jos. Eu cu bunica şi cu fratele meu de trei ani dormim într-un pat nu prea mare. Este de doar două persoane. Verişoara mea Adela uneşte două fotolii, iar mătuşa mea doarme şi ea tot pe podea, pe o altă saltea“. Acesta este tabloul de fiecare seară din camera Alinei. Nu are calculator şi nici telefon mobil. Atunci când are timp liber, citeşte câte o poveste sau îşi ajută bunica la gătit şi curăţenie. Se joacă doar la şcoală, zâmbeşte mereu şi este încrezătoare că atunci când va creşte viața ei va fi mult mai bună.
