Dansul te schimbă şi te face mai frumos. Asta a „păţit“ şi ea şi, acum, la 19 ani, îi ajută şi pe alţii să simtă aceste schimbări pe pielea lor.
Diana Răducu face dans de vreo 11 ani, de atât de multă vreme încât nu-şi aminteşte cum e să nu dansezi. Decizia nu a fost a ei, dar, se pare, a fost una cum nu se putea mai bună: „A vrut mama. Eu eram puţin un copil problemă şi ăsta a fost motivul principal pentru care m-a dus, să mă dezvolt, să mă maturizez puţin şi să fiu mai feminină. Mi-a plăcut şi am început să fac şi performanţă“.
Instructoare din 2011
De aproximativ doi ani, Diana lucrează la Clubul de Dans Sportiv Katamis cu trei grupe de cursanţi pe care îi antrenează: cei de la 4-5 ani până la 10-11 ani, cei de peste 8 ani până la 13-14 şi grupa de performanţă, unde cea mai mare cursantă a ei are 23 de ani. Dar, în general, la această grupă vârsta nu contează, ci performanţa. „Nu a fost scopul meu iniţial să antrenez, doar am vrut să-mi dau examenul de instructor, însă cei de la club au decis să mă angajeze“. Aşadar, din iulie 2011, Diana îi învaţă pe alţii ce înseamnă dansul şi cum te poate schimba acesta.
Diploma de instructor se obţine în urma a două examene, ne spune Diana. Unul scris, despre teoria pentru sport şi predat, şi unul practic, unde trebuie să dansezi două figuri pe care le extragi şi să le explici tehnica şi muzicalitatea. Asta după ce participi la un seminar de trei zile, cu cursuri de câte zece ore pe zi. Aşa, poţi deveni instructor de dans şi de la 16 ani. Este permis.
Ca şi în alte sporturi, există categorii prin care trebuie să treci. Există o clasă valorică în dans, iar cea a Dianei este clasa D. Trecerea unui dansator într-o clasă mai mare se realizează prin acumularea de puncte în competiţii. „Am avut o mică pauză de concurs de cinci ani, nu am avut un partener stabil, am rămas în clasa asta, iar acum am început iar să concurez“. O întrebăm cum e, mai exact, cu partenerii de dans. „E foarte complicat, eu am simţit-o pe pielea mea. Am avut un partener cu care am concurat o perioadă destul de mare, dar din motive financiare, a renunţat. Dansul implică costuri foarte mari, trebuie să iei lecţii particulare, să plăteşti antrenamentele, ţinutele, deplasarea, înscrierile în concurs, şi îi cam sperie puţin pe unii. Am reuşit să îmi găsesc un partener cu care am mai lucrat înainte, dar cu care nu a mers atunci. Acum e bine. Să vedem pe viitor“.
Dansul, o schimbare frumoasă
Palmaresul ei numără mai multe podiumuri şi premii. Nu ştie câte are fiindcă nu a avut niciodată curiozitatea să le numere. O întrebăm de copii şi cum e, de fapt, să-i înveţi pe prichindei frumuseţea dansului. „Nu e foarte uşor, dar nici greu nu este. Nu credeam că pot să comunic atât de uşor cu copiii. Mă surprind foarte mult, sunt foarte inteligenţi şi foarte deschişi, au o prospeţime a lor. Nu contează în ce stare vin eu la antrenament, atunci când intru în sală şi iau contact cu un singur copil, mă binedispune“. De cei mai măricei, spune Diana, e bine să te apropii şi să creezi legături de prietenie cu ei. „Eu nu eram genul care să lucreze cu copiii, să aibă prea multă răbdare sau să comunice cu ei“. Aşa cum copiii au schimbat-o pe Diana de-a lungul vremii, aşa îi schimbă şi ea pe ei, împreună cu dansul. Cei mici au devenit mai sociabili, sunt mai încrezători, mai deschişi şi au învăţat cum e să colaborezi şi să faci echipă cu perechea ta. „Mişcările sunt simple, nu îi învăţ tehnică sau ceva cu care să îi stresez, ei trebuie luaţi cu uşurelul. Părinţii sunt foarte entuziasmaţi când îi văd pe cei mici, sunt foarte mândri atunci când realizează că nu mai sunt chiar atât de mici şi reuşesc şi ei să înveţe ceva“.
Sănătate şi maturizare
Diana a luat cel mai recent premiu împreună cu partenerul ei, Tibi, la concursul Hobby Dance de la Bucureşti. Acolo, ei au ocupat locul I din 15 perechi, câştigând, astfel, alte puncte în plus. Şi câştigul, şi eşecul te schimbă, recunoaşte Diana. Cu ajutorul dansului „m-am dezvoltat mai armonios, am reuşit să-mi menţin greutatea şi mă simt foarte bine. Nu am probleme de sănătate, iar dacă se întâmplă să răcesc, cum depun puţin efort, dispare. Mental, m-am maturizat mult mai rapid. Am realizat că trebuie să depun un anumit efort şi că am nevoie de un anumit grad de seriozitate. Observ asta şi la copiii cu care lucrez acum. Se maturizează mult mai repede, învaţă ce este eşecul sau cum dau roade eforturile“.
Clubul de Dans Sportiv Katamis este al patrulea şi cel mai recent unde s-a înscris Diana Răducu. „Am început cu doamna Mioara Popescu, la Patricia Dance, apoi am urmat cursurile de la Viva Dance, cu domnul Alfred Schieb, care făcea naveta de la Reghin“. De la el a învăţat baza şi tehnica dansului. Apoi a urmat Star Dance şi, în cele din urmă, Katamis, clubul înfiinţat în 2007 de Cătălin Safta, care este şi el antrenor încă de la vârsta de 16 ani. „E o atmosferă foarte caldă, toată lumea este tânără. Facem antrenamente la sala Voinţa şi acum ne-am extins şi în şcoli sau grădiniţe“, povesteşte Diana. Pentru cei ce nu ştiu, Katamis este cel mai mare club de dans din Craiova şi printre cele mai bune din Oltenia, cu cele mai multe rezultate şi perechi de performanţă din oraşul nostru, clasate foarte sus în Federaţia de Dans Sportiv.
Viaţa Dianei şi a copiilor şi tinerilor pe care-i pregăteşte se împarte între paşi de vals, tango, slowfox şi merge până la samba, cha-cha, rumba, paso doble sau jive. Ei se ajută reciproc, într-o relaţie cursant-instructor ce duce la o dezvoltare mai armonioasă, la maturizare şi, de ce nu, la performanţă.
