Apărută recent la Editura de Sud, cea de-a II-a ediţie a cărţii-document „Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima“, semnată de jurnalistul Ion Jianu, reconstituie ascensiunea europeană a clubului de fotbal Universitatea Craiova. Supranumită „campioana unei mari iubiri“, legendara echipă din Bănie este prima din fotbalul românesc care a ajuns într-o semifinală de cupă europeană – UEFA 1983.
Cu meticulozitatea unui arheolog pasionat, autorul şterge praful care s-a aşezat pe blazonul clubului, pentru a-i reda strălucirea de altădată. Printr-un remarcabil efort de documentare jurnalistică, Ion Jianu surprinde performanţa Universităţii din sezonul 1982-1983 din mai multe unghiuri: al jucătorilor, al antrenorilor şi chiar al adversarilor. Prima parte a cărţii cuprinde interviuri cu toţi cei 19 fotbalişti ai Craiovei Maxima, pentru ca, în partea a doua, să avem opiniile antrenorilor şi oficialilor clubului. În fine, în ultima parte, cititorul are dimensiunea impactului pe care l-a produs Craiova Maxima, prin aprecierile unor personalităţi din diverse sfere ale societăţii: Nadia Comăneci, Gică Hagi, Marin Sorescu, Amza Pellea, Mircea Lucescu, Valentin Ceauşescu sau Victor Piţurcă. Unele dintre cele mai interesante fragmente sunt interviurile cu marii adversari: Giancarlo Antognoni, Hans Briegel, Alain Giresse, Sven Goran Eriksson, Zoran Filipovici sau Marius Tresor.
Coperta cărţii (foto) este una deosebită, încărcată de simboluri. Iată care este interpretarea ei, oferită chiar de realizator, Marius Albu: „Din punctul meu de vedere, Universitatea a spart două ziduri: cel al accederii în fotbalul mare, european, şi cel al hegemoniei cluburilor din Bucureşti sau de aiurea. Îmi aduc aminte de un 3-0 cu Dinamo, cu stadionul plin, cu spectatori pe pista de atletism. Jucătorii acelei generaţii au fost şi sunt legaţi de mingea de fotbal. Dar aceasta este metalică, din două motive. În primul rând, îmi aduc aminte de luptele cu Dinamo, Steaua, Victoria, Scorniceşti… Au fost momente când presiunea pe jucători a fost, să spunem, mare. Poate au fost şi ameninţări. Al doilea motiv legarea jucătorilor de Universitatea Craiova: orice plecare a fost considerată trădare de către suporteri, orice activitate conexă fotbalului, dar care nu a ajuns la nivelul de performanţă realizat pe teren, a fost crud amendată. Jambierele sunt albastre, echipamentul este „Adidas“ – pentru că au fost primii cu aşa ceva. Un sfert din Cupa UEFA se vede bine, că acolo am fost. Cupa întreagă – mai străvezie – este, de fapt, al doilea picior, cel de sprijin. Pentru că pe acest sfert de UEFA se sprijină toată legenda Craiovei“.
La aproape 30 de ani de la memorabila semifinală cu Benfica Lisabona, cartea încearcă să răspundă la o întrebare obsedantă: de ce a pierdut Universitatea calificarea în finala UEFA? Iar ipoteza poate fi şocantă: jucătorii au fost dopaţi. Amănuntele sunt oferite chiar de secundul Nicolae Ivan şi de medicul echipei. Iată ce spune dr. Vasile Frânculescu, într-un fragment: „Cel mai grav lucru s-a întâmplat în timpul cantonamentului echipei naţionale, premergător meciului cu Italia, dar şi după terminarea meciului cu campioana mondială, joc în care au evoluat şase fotbalişti de la Universitatea: Ştefănescu, Ungureanu, Balaci, Geolgău, Cârţu, Cămătaru. Jucătorilor li s-a administrat carnitină, un complex de nucleo-proteine cu efect stimulator (dopaj), care i-a epuizat fizic“ (pag. 272). Şi Sorin Cârţu vorbeşte despre acest episod, remarcând „lipsa de prospeţime“ a jucătorilor la returul cu Benfica: „Trebuie spus adevărul: la acest meci al naţionalei, disputat cu doar patru zile înainte de returul cu Benfica, a fost făcută o supervitaminizare! (…) Vitaminele au şi efecte secundare, adică îşi fac efectul pentru un anume meci, apoi intervine refluxul, o cădere inerentă. Asta s-a întâmplat cu noi peste patru zile, la meciul Universitatea – Benfica. Lipsa de prospeţime a fost principala cauză a eliminării noastre“ (pag. 83). Din această carte-document, mai aflăm, printre altele, şi de ce nu a fost operat Ilie Balaci în străinătate, cum a ratat Gică Hagi transferul la Universitatea şi cine a distrus Craiova Maxima.
Ajuns deja la a cincea lucrare dedicată Universităţii Craiova, ziaristul Ion Jianu devine cronicarul prin excelenţă al acestui club de legendă. Am păstrat pentru final un episod petrecut în redacţia GdS. Microbişti fiind, fiecare avem şi câte o echipă din campionatele puternice cu care simpatizăm. Alex Vîrtosu ţine cu Real Madrid, Ionuţ Nica şi Marian Apipie sunt fani Juventus Torino, iar eu – Manchester United.
Într-o zi, l-am întrebat pe nea Nelu cu ce echipă străină ţine. La început, a părut că nu înţelege întrebarea. Meticulos, cum îl ştiu, a scos din geantă un poster alb-negru cu Craiova Maxima. „Eu nu am decât o singură echipă: Asta!“, mi-a spus. Apoi a început să-mi vorbească despre Balaci, Cârţu, Cămătaru, Crişan, Ştefănescu şi ceilalţi ca despre Messi, Ronaldo sau Rooney. Îl privesc cu invidia şi regretul că generaţia mea nu a trăit acele momente. Iată de ce cred că această carte este importantă: pentru că în aceste zile, în care epigonii vor să confişte palmaresul Craiovei Maxima, Ion Jianu vine să reconstituie şi să ne restituie istoria. „Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima“ nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui suporter. Peste timp, figurile emblematice ale Craiovei Maxima devin nişte icoane, iar istoria lor – o formulă de exorcizare a prezentului schizoid şi minimalist.
