Auzind… cu ochii
Este suficient să vedem imaginea unui trompetist pentru a auzi în minte un pasaj dintr-o melodie jazz. Potrivit tgcom.it, acest fenonem se declanşează pentru că o parte din creier, mai precis cortexul auditiv temporal superior, se activează în timp record doar la vederea unor imagini care sunt de obicei asociate unui sunet. Dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că auzim şi cu ochii. Acest mecanism explică de ce urmărind buzele cuiva putem înţelege ce spune şi se află şi la baza succesului cinematografului mut. Descoperirea aparţine unui grup de cercetători de la Universitatea Milano-Bicocca. Aceştia au explicat că cortextul auditiv se activează cu ajutorul văzului chiar şi într-o zecime de secundă. „Vizionarea unor fotografii asociate unui sunet activează în doar 110 milisecunde girusul temporal superior (BA38), adică acea regiune cerebrală asociată cu percepţia auditivă şi implicată şi în unele halucinaţii auditive. Un mecanism care nu se activează însă dacă imaginea nu conţine referinţe sonore. Acesta este de fapt secretul cineaştilor din epoca filmului mut: în urmă cu câteva decenii, ei au înţeles că există o legătură strânsă între informaţiile vizuale şi cele auditive şi au exploatat această informaţie pentru filmele lor“, au explicat cercetătorii. Studiul a fost realizat de o echipă coordonată de Alice Mado Proverbio, profesor de Psihobiologie la Universitatea Milano-Bicocca şi a fost dat publicităţii de Scientific Reports. „Acest mecanism se bazează pe neuroni oglindă audivizuali şi permite creierului nostru să aibă imaginea unei pisici doar ascultându-i mieunatul sau vocea unei persoane doar privindu-i fotografia“, a explicat Proverbio. Neuronii audiovizuali sunt „responsabili şi de fenomene precum halucinaţiile auditive, dacă sunt solicitaţi de stări emoţionale, precum teama. Este suficient să ne gândim că, atunci când e întuneric, avem tendinţa să auzim zgomote, deşi este linişte în jur“, a mai spus specialista italiană.
