De-a lungul timpului, oamenii au folosit afrodiziace, convinşi că astfel de preparate pot îmbunătăţi viaţa sexuală. Alţii cred însă că, de fapt, totul este autosu-gestie.
Produsele afrodiziace au stârnit dintotdeauna aprigi controverse. Unii sunt convinşi că afrodiziacele chiar ar reda potenţa, vitalitatea şi virilitatea, în timp ce alţii afirmă că, de fapt, este doar autosugestie, mintea noastră fiind cea care asociază un aliment cu anumite virtuţi. Indiferent că e vorba de mirodenii, alimente, legume sau alcool, cert este că numărul celor convinşi de faptul că anumite produse pot influenţa decisiv viaţa sexuală este tot mai mare. Dintre mirodeniile cu proprietăţi afrodiziace, cele mai cunoscute sunt nucşoara, arpagicul, tarhonul, scorţişoara, mărarul, anasonul, busuiocul, cimbrul, rozmarinul, pătrunjelul, salvia, hreanul, şofranul sau cicoarea. De exemplu, despre nucşoară se spune că ar fi un aliat de nădejde al bărbaţilor, la fel ca şi cimbrul, supranumit „iarba fericirii“. La rândul său, rozmarinul este o plantă care acţionează asupra centrilor nervoşi şi stimulează circulaţia sângelui. Alt afrodiziac popular este şofranul, despre care se spune că ar creşte sensibilitatea zonelor erogene. De altfel, studii recente au arătat că are calităţi similare cu ale hormonilor. Mare atenţie însă, consumul excesiv duce la un râs necontrolat.
Dintre legume şi plante, virtuţi afrodiziace sunt atribuite verzei albe, andivelor, prazului, ridichilor, morcovilor sau ţelinei. De altfel, proprietăţile ţelinei sunt apreciate încă din Evul Mediul, când oamenii credeau că este cea mai bună metodă pentru a avea un băiat. Potrivit tradiţiei, aceasta era pusă sub patul unei femei însărcinate, fără ca ea să ştie, şi, dacă primul nume pronunţat era al unui bărbat, era garantat că fătul va fi băiat. Dincolo de legendă însă, cert este că ţelina conţine vitaminele A, C, B, P şi minerale, este excelentă pentru muşchi, reduce nivelul de colesterol şi ajută arterele să lupte cu îmbătrânirea.
Seducţie la masă
Dintre produsele afrodiziace nu trebuie uitată nici ciocolata. Aceasta conţine trei substanţe, cafeină, teobromină şi feniletilamină. Cafeina acţionează ca un stimulent, teobromina stimulează muşchii inimii şi sistemul nervos, în timp ce feniletilamina este cunoscută ca o substanţă care măreşte buna dispoziţie şi este un antidepresiv. Dintre fructe, se remarcă bananele, ananasul, folosit în diferite tratamente contra impotenţei, dar şi căpşunele, care pot fi un aliat de nădejde pentru un preludiu reuşit. Alt afrodiziac de nădejde este uleiul de măsline extravirgin, care îşi datorează calităţile prezenţei vitaminei E, care favorizează circulaţia sanguină. În plus, studiile au arătat că uleiul oferă protecţie împotriva bolilor de inimă, este foarte bine tolerat de stomac şi ajută la combaterea ulcerului şi a gastritei. Proprietăţi afrodiziace au fost atribuite şi peştelui şi crustaceelor, acestea îmbunătăţind la rândul lor circulaţia sanguină şi, implicit, capacitatea de excitare sexuală. Peştele îşi datorează faima de afrodiziac şi acizilor graşi Omega 3, care au numeroase beneficii pentru sistemul cardiovascular şi previn complicaţiile cardiovasculare, dar şi iodului, care, prin stimularea tiroidei, contribuie la producerea de hormoni. În plus, peştele, la fel ca stridiile, conţine o cantitate ridicată de zinc, necesar pentru producţia de spermatozoizi. Printre cele mai populare alimente afrodiziace se numără stridiile, care ar fi fost, din câte se pare, şi secretul calităţilor de amant ale lui Casanova.
Pe lângă nivelul ridicat de zinc, stridiile conţin şi acid D-aspartic şi N-metil-D-aspartat, substanţe care măresc nivelul testosteronului.
