Originea sănătoasă la români
Nu am trăit în Republica Populară Română. Ori voi fi trăit, dar eram prea mic ca să ştiu ce înseamnă acea origine sănătoasă. Fără de care nu puteai accede la o facultate. Voi fi citit chiar că o origine sănătoasă înseamnă să ai părinţii şi tot lanţul genealogic compus din muncitori. Din oameni fără avere. Fără bani. Fără alte mijloace de trai, altele decât munca de fiecare zi. Pentru cetăţenii cu origine sănătoasă, Partidul unic avea. Şi facultate. Şi şcoli de partid. Şi şcoli de conducere. Şi funcţii. Şi, mai important decât toate, locuri de muncă. Lumea se împărţea pe acele vremuri în două: oameni cu origine sănătoasă şi duşmanii poporului. Între cele două categorii de cetăţeni ale aceleiaşi ţări funcţiona şi se ascuţea de la zi la zi LUPTA DE CLASĂ.
Mare mi-a fost mirarea acum, la douăzeci de ani şi mai bine de la abolirea partidului unic, să constat că originea sănătoasă s-a reinstalat, onorabil, în viaţa politică multipartinică a românilor. Odată cu LUPTA DE CLASĂ. Şi Duşmanii Poporului.
Eşti „de-ai noştri“? Ai culoar către funcţiile de conducere. Nu eşti „de-ai noştri?“. Rămâi la munca de jos! Sau, şi mai rău: rămâi şi fără loc de muncă! Calificativul profesional, viitorul în şcoala în care predai îţi sunt serios ameninţate. În funcţie de cât de incomod eşti pentru o grupare politică sau alta. Trăiesc cu impresia că nici un domeniu nu este deasupra acestui flagel: deasupra acestei LUPTE DE CLASĂ. Nici Justiţia, nici Poliţia, nici Serviciile, nici Învăţământul, nici Sănătatea, şi enumerarea poate continua cu fiecare verigă a sectorului de stat sau privat.
O luptă oarbă pentru putere macină, în maşina de tocat carne a interesului aşa-zis naţional, oameni, destine, generaţii. Obsesia victoriei politice, îngenuncherea totală a adversarului, tentaţia partidului unic, singurul în stare să pună lucrurile la punct şi să salveze naţiunea din marasmul sărăciei şi corupţiei, din agonia lipsei locurilor de muncă, îndeamnă eminenţele cenuşii şi diabolice ale partidelor să nu facă economie de nici o dezinformare, de nici un joc cinic, de nici un tertip, de nici o capcană, de nici o cacealma pentru a asmuţi membrii partidelor unii împotriva altora sau pentru a atrage, cu bombe atomice de informaţii calomnioase ori ba, la adresa adversarilor, votul nemembrilor.
Valoarea, competenţa, eficienţa demonstrate prin bani, ori spirit, aduse la buget? Da’ de unde! De unde atâta LUX în plină LUPTĂ DE CLASĂ? De unde atâta fair-play faţă de DUŞMANUL DE CLASĂ? Faţă de DUŞMANUL DE PARTID? Şi cine să evalueze banii ori spiritul aduse la bugetul naţional? Cei care au fost cu toţii la guvernare şi arată cu degetul spre ceilalţi, strigând: MOARTE DUŞMANULUI DE CLASĂ!? JOS CEI CU ORIGINE NESĂNĂTOASĂ DIN ALT PARTID!? Urmează urale şi răcnete cu numele SALVATORILOR NEAMULUI!?
Nu mai trăim pe vremea proletcultismului. Trăim pe vremea partidelor care visează la majoritatea zdrobitoare a partidului unic. Ce păcat! Majoritatea aceasta este majoritatea minorităţii insignifiante care mai participă la vot. Ceilalţi cetăţeni ai României cotizează doar, resemnaţi, la MERSUL TOT ÎNAINTE SPRE NOI CULMI DE PROGRES ŞI CIVILIZAŢIE…
Mai am o singură propoziţie de adăugat în faţa viitorimii: Trăiască Regele de drept al românilor, Iisus Hristos! Votat.
Jianu Liviu-Florian
