Superfinanţatorul

Ca de obicei, în ajun de an nou, toată lumea face bilanţuri, îşi ia angajamente ca pe vremuri, se fac previziuni pentru 2009. Citeam într-un interviu din Gazeta de Sud, acordat de preşedintele Mitică Dragomir, că România ar fi ajuns „ţara şoaptelor“. Greşit! România a ajuns ţara vorbelor. Toată lumea vorbeşte… şi vorbeşte, toţi îşi dau cu părerea despre alţii, critica este la ordinea zilei, iar în fotbal deja se fabulează şi răstălmăceşte. Unii finanţatori din fotbal îşi râd în barbă, cum se spune. Au venit în fotbal pentru a se face cunoscuţi. La început erau nişte mieluşei, plini de intenţii bune – cel puţin declarativ, apoi şi-au dat arama pe faţă. Au cumpărat unele branduri – cum este Universitatea Craiova, Poli Timişoara, Rapid, Steaua, au investit bani, au primit însă şi din alte părţi (drepturi din televizări, sponsori, unele cluburi au beneficiat şi de alocaţii bugetare), apoi proprietarii de branduri au început să-şi arate adevărata faţă de „investitori“. De altfel, stenogramele DNA sunt elocvente. Toată stima pentru cei care investesc în fotbal. Fără ei, probabil că unele echipe de fotbal s-ar fi desfiinţat. Este normal ca atunci când dai un ban să şi hotărăşti în privinţa lor. Atunci când toate deciziile îţi aparţin, aşa cum se întâmplă la Craiova de mulţi ani, este corect însă să ţi le asumi în totalitate. Acum este un moment bun al Ştiinţei – am scris asta în ultimele mele opinii (editoriale în acest colţ) – Craiova are o echipă de perspectivă, cu un potenţial deosebit, cu un antrenor, Nicolo Napoli, potrivit momentului, dar lauda de sine a domnului Adrian Mititelu nu mai conteneşte de câteva săptămâni, bla, bla, bla. Au fost şi alţi antrenori care au trudit pentru a se ajunge la acest moment, au fost şi alţi oameni, inclusiv din „Craiova Maxima“, care au avut un cuvânt de spus în acest drum de urcuş al Universităţii, dar despre toate acestea nici un cuvânt. Tot ce este bine la Universitatea este numai şi numai meritul finanţatorului. Chiar el zice că este un fel de superfinanţator. El l-a catalogat pe Florin Costea ca fiind peste Oblemenco, el zice acum că Mihai Costea ar fi, atenţie, ca şi Benzema! Aşa a făcut şi cu Njock.
Tot ce a fost rău nu i-a aparţinut, nimeni nu poate fi preşedinte la Universitatea, deoarece nu se ridică la nivelul pretenţiilor lui Mititelu ş.a.m.d.
Am mai aflat la acest sfârşit de an că finanţatorul Craiovei are vise de tip paranormal, că i se arată viitorul, informaţie pe care nu o pot comenta deoarece ţine de… paranormal.
Vreau să fiu corect înţeles: revenirea actuală a Universităţii Craiova a fost posibilă datorită investiţiilor lui Adrian Mititelu, un tip abil de altfel. Să urăm Ştiinţei ca în 2009 să revină acolo unde ni se promite de mulţi ani, în cupele europene. La mulţi ani!