Desi sint departe de Bailesti, locuitorii din Bulzesti par, citeodata, desprinsi din istorisirile de mai deunazi ale lui Nea Marin. Bunaoara, neica Badita Paun se tot razboieste cu primaria pentru un petic de pamint pe care isi creste porcii. Acu’, vecina Dumitra Merisanu sustine ca pamintul ala ar fi al ei, si nu a lu’ Badita. Doar ca la mijloc este- intimplator sau nu – si secretarul primariei, Marin Merisanu, tocmai fiul Dumitrei Merisanu. Si tot asa, o poveste cu titluri de proprietate emise, apoi retrase si refacute, cu oameni care n-au pe unde sa iasa din curte ori sa ia apa de la un izvor. O mare incurcatura pe care toata comuna o stie, iar justitia este chemata sa o dezlege.
Secretarul primariei – acuzat ca i-a acordat mamei sale terenul detinut de un consatean
Un adevarat razboi se poarta de ani buni pe un teren de 288 mp, acolo unde Badita Paun are un fel de garaj, dar si unde isi creste citiva porci.
„In anul 1958, tatal meu a primit terenul asta de la vecinul Mihai Grigore pentru a avea iesire la strada. Sint 44 de ani de atunci si nimeni nu m-a tulburat pina acum. Nu Mihai Grigore ma supara si nici mostenitorii acestuia, ci Marin Merisanu, secretarul primariei, in cirdasie cu primarul comunei. In mod legal, pe terenul amintit mi se emisese titlul de proprietate in 1997. Prin abuz in serviciu, secretarul Marin Merisanu a tinut la mapa acest titlu vreme de doi ani, dar nu mi l-a inminat si, fara ca eu sa stiu, l-a inapoiat la prefectura, cu mentiunea EROARE. Apoi, cu semnatura primarului Nicolae Draguleasa, s-a solicitat ca terenul de 288 mp sa fie trecut la Dumitra Merisanu, mama secretarului de la primarie. Ceea ce prefectura a si facut, modificind titlul emis mie anterior, pe care nu-l primisem din vina primarului si a secretarului“, spune Badita Paun.
Maria, nevasta lui Badita Paun, spune ca al doilea titlu de proprietate s-a emis pro-cauza:
„Asta e terenul nostru, iar titlul pentru el i s-a dat mamei secretarului taman in timpul procesului, ca sa fie ajutata. Am ajuns sa ne judecam atita vreme pentru o palma de noroi“.
Primarul: „Daca am gresit, sa fiu impuscat“
Nicolae Draguleasa, primarul din Bulzesti, se jura ca tot ce a intreprins in cazul lui Badita Paun a fost perfect legal:
„Daca am facut eu greselile de care spune el, atunci sa fiu impuscat. Terenul de care este vorba a fost, fara discutie, al lui Mihai Grigore, dar acesta i l-a dat Dumitrei Merisanu la schimb pentru un loc de casa. In urma acestui lucru i se cuvine femeii terenul, nu are nici o legatura cu faptul ca fiul ei este secretarul primariei“.
Despre terenul in litigiu, vecina de peste drum a lui Badita Paun, Elena Mitrica, ofera si alte amanunte:
„Locul cu pricina a fost al parintilor mei, in nici un caz nu l-a avut Badita Paun din 1958, asa cum minte el. Tatal si mama mea, Dumitru si Dumitra Merisanu, l-au folosit ca lot in folosinta, l-au imprejmuit cu gard, dar si-au luat gardul pina la urma si au renuntat la el prin 1978-1979, pentru ca ne stricau ai lu’ Badita culturile cu gainile si porcii lor. Tot satul stie ca locul asta a ramas nefolosit si neimprejmuit pina in 1991, cind, cu de la el putere si fara vreo autorizatie, Badita Paun si-a ridicat acolo un garaj. Totul este o nascocire ca sa puna mina pe pamint“.
A fi sau a nu fi… cale de acces in ograda
Unul dintre argumentele lui Badita Paun in sustinerea cauzei sale este faptul ca nu ar avea pe unde intra in curte daca ar pierde acest teren: „Terenul in litigiu este singura cale de acces catre calea publica, altfel voi ramine pur si simplu strangulat, caci pe alta parte nu pot iesi din curte, soseaua fiind foarte inalta in dreptul meu“. Si cam asa si este, faptul fiind atestat ca atare de toate expertizele din proces.
Primarul comunei spune ca mai e ceva: „Omul n-are, intr-adevar, pe unde iesi din curte, dar trebuie sa spuna si de ce. Intre curtea lui si rambleul soselei exista o alee pe care se putea intra cu caruta la izvorul de alaturi. Badita Paun insa si-a mutat cu citiva ani in urma gardul mai in fata si a inchis aceasta alee. Cu alte cuvinte, ar fi avut cale de acces in ograda si pe alta parte decit terenul in litigiu, daca nu ar fi inclus in propria ograda si calea de acces. Ar fi trebuit sa-i dam o amenda pentru ocuparea ilegala a domeniului public, dar am zis sa nu facem asta pentru ca avem deja proces cu el si nu vrem sa se interpreteze“.
Intreaga incurcatura se afla in prezent pe masa justitiei, Tribunalul Dolj fiind solicitat sa faca lumina. Iar procesul va mai dura pentru ca ambele parti sint patimase, nefiind dispuse sa renunte asa de usor la o… palma de noroi.
