Abandonat la naştere, Marius a schimbat orfelinatele aşa cum alţii schimbă jucăriile. Astăzi are 17 ani şi îşi caută părinţi adoptivi la mica publicitate.
„Caut părinţi adoptivi. Sunt de la casa de copii din Motru, în clasa a XII-a, seral, foarte cuminte. Aş vrea o familie pe care să o iubesc. Tel.: 072…“. Acest anunţ a fost postat pe site-ul Gazetei de Sud, acum vreo câteva zile. Suficient de provocator încât să iau telefonul şi să sun. De ce nu? Dacă puştiul (sau puştoaica, nu se specifica sexul în ziar) este orfan şi într-adevăr în căutarea unei perechi de părinţi, atunci îl fac subiect de ziar. Şi poate, cu voia cititorului sensibil, chiar îl căpătuiesc cu o familie, după dorinţa şi nevoia sa.
Formez. La celălalt capăt, se aude vocea uşor nerăbdătoare a unui adolescent. Parcă aştepta. Îl întreb dacă el a postat anunţul. Mă întreabă care dintre ele. Mă încurc. Era doar unul. În vreme ce îmi spune cum îl cheamă – Marius Baldovin -, dau o căutare pe Google. Da, avea dreptate. Numele apare pe mai multe site-uri cu anunţuri, dar la diferite categorii: unele la „Căutare părinţi“ (!), celelalte la „Oferte servicii“: „Marius de la Motru (pseudonimul, evident) are muzică de petrecere şi pentru botezuri, nunţi, concerte“. Mai insist puţin cu navigarea. Youtube îmi dezvăluie două piese semnate de acelaşi autor. Cu videoclipuri cu tot. Aşadar, posesorul anunţului nu este chiar un terchea-berchea. Ci o vedetă pe plan local, la Motru. Care doreşte să-şi împartă dragostea şi laurii cu o eventuală familie adoptivă.
Aruncat la trei luni
A fost abandonat de când era în scutece. L-a aruncat maică-sa la gunoi când nu avea nici trei luni, povesteşte. L-au găsit într-o fundătură din Satu Mare, lângă nişte cutii cu resturi menajere, în care-şi făcuseră culcuş maidanezii cartierului. Noroc că a plâns, altfel nu l-ar fi deosebit nimeni de o pungă de gunoi. Murdar, înfometat şi învineţit de lacrimi, pruncul de câteva săptămâni a găsit adăpost la orfelinatul din Târgu Jiu. A stat aici până la un an, când, din lipsă de spaţiu, spune el, a fost mutat la Casa de copii din Cărbuneşti. Nici aici nu a apucat să se obişnuiască. La cinci ani l-au trimis pachet la Novaci, iar, după nici doi ani, înapoi la Târgu Jiu, unde tocmai se înfiinţaseră centrele de plasament. Aici, copilul a reuşit să rămână până la 12 ani. A crezut că i-a surâs norocul într-o zi, când a venit o femeie să-l sucească şi să-l învârtească, de parcă ar fi fost măgar de cumpărat. L-a luat. Dar nu de tot, cum sperase el dintotdeauna, ci doar în asistenţă maternală. S-a mulţumit şi cu atât, spunându-şi că nu e timpul pierdut. Şi că poate, cândva, îl va adopta şi pe el cineva. Din păcate, nici aici nu a rămas prea mult: descoperită de autorităţi că se omora cu sticla mai abitir decât cu îngrijitul copilului, asistenta a fost concediată de Direcţia pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj. Iar Marius a ajuns, la 16 ani, din nou într-o casă de copii. De data aceasta, la una „de tip familial“ – „Aleea Mărgăritarelor“.
„Nu vreau să fie bogaţi sau frumoşi…“
A trecut în clasa a XII-a, dar urmează cursurile la seral, pentru a-i rămâne timp să mai câştige un ban cinstit. Fie făcând mici servicii pentru câteva firme care i-au remarcat ambiţia şi dorinţa de a munci, fie… lansându-se de unul singur în lumea muzicii „de petrecere“. Reţeta a descoperit-o repede şi ieftin: şi-a postat două piese pe Youtube şi a împânzit site-urile de anunţuri cu ceea ce ştie el mai bine să facă: să cânte la nunţi, botezuri şi alte chermeze. Pentru un succes sigur, ia şi lecţii de canto. Într-un cuvânt, băiatul orfan aruncat la gunoi acum 17 ani, plimbat dintr-un orfelinat în altul, mutat dintr-un oraş în altul şi de la o şcoală la alta, a reuşit, cumva, să-şi construiască un destin. Îi place viaţa pe care şi-a câştigat-o singur, bucată cu bucată. La fel şi casa în care locuieşte.
„Aici stau de mai bine de un an. Îmi place, e altfel decât înainte. Suntem copii mai puţini, iar condiţiile sunt mult mai bune. Suntem ca o familie… dar nu una adevărată, totuşi“, îi scapă băiatului gândul care-l urmăreşte oră de oră. Pentru că acesta este singurul său vis: să aibă o mamă şi un tată, cărora să le ofere toată afecţiunea pe care a ferecat-o în el vreme de 17 ani. „Nu vreau să fie bogaţi sau frumoşi, tineri sau intelectuali. Nu mă interesează dacă stau într-un apartament modest sau într-o cameră cu chirie. Vreau doar să fie părinţii mei, să mă iubească pe mine, cu toate calităţile şi defectele mele şi să primească iubirea mea. Altceva nu mă interesează. Ba, am o rugăminte: să nu bea… În rest, dacă sunt săraci, o să muncesc eu să le dau de mâncare. Iar dacă sunt bolnavi, o să-i îngrijesc să nu-i mai doară nimic. Numai să ştiu că am cui zice «mamă» şi «tat㻓, spune tânărul.
Referinţe
Interviul ia sfârşit. Emoţionat, Marius Baldovin de la Motru promite să-şi continue cariera artistică, pentru a-i face pe viitorii părinţi mândri de el. De asemenea, oferă şi un nume de contact, pentru referinţe: doamna Claudia, educatoarea de la „Aleea Mărgăritarelor“, care, într-un scurt dialog, tot telefonic, creionează câteva dintre calităţile băiatului.
Pentru mai multă obiectivitate, am ales să sun totuşi la DGASPC Gorj. La cererea scrisă de a-mi fi furnizate mai multe date despre tânărul care îşi caută părinţi, am primit un răspuns satisfăcător: „Tânărul Marius Baldovin, de 17 ani, se află în prezent cu măsură de protecţie la Casa de tip familial «Aleea Mărgăritarelor» Motru. Este elev la Colegiul Tehnic Motru. Provine dintr-o familie dezorganizată, mamei nu i se cunoaşte domiciliul, (…) iar tatăl se pare că este plecat în Portugalia. A fost lipsit încă de la naştere de condiţii de creştere şi dezvoltare adecvate şi armonioase în cadrul familiei biologice, motiv pentru care a fost crescut în instituţii de ocrotire. Evaluarea personalităţii relevă că tânărul are o personalitate în curs de structurare cu note anxioase, este nonconformist, are spirit de observaţie şi spirit critic, se implică uşor în procesul comunicării, participă cu interes la activităţile de grup, având tendinţa de a se impune ca lider“.
Dacă este această descriere suficient de convingătoare pentru ca o familie simplă să-l adopte pe Marius, vom vedea. Dacă nu, să încerce un clic pe Youtube, la piesa „Mă îndeamnă inima“… Pentru cei care gustă genul, nu mai este nevoie de cuvinte!
