Muzeul de Arta din Craiova va gazdui miine (ora 14.00) lansarea cartii „Purtatorul de Cuvint“, de Rasvan Popescu, aparuta la Editura Universalia. Jurnalul fostului purtator de cuvint al guvernelor Victor Ciorbea, Radu Vasile si al presedintelui Emil Constantinescu va fi prezentat de Paul Rezeanu, Emil Boroghina si Gabriel Chifu, in prezenta autorului.
In exclusivitate pentru Gazeta de Sud, Rasvan Popescu a acordat interviul de mai jos.
– Domnule Rasvan Popescu, ati dat lovitura. Jurnalul dumneavoastra, „Purtatorul de Cuvint“, s-a epuizat intr-o luna.
– Mai exact, in trei saptamini. Am apucat numai trei lansari: Bucuresti, Iasi, Oradea, cite una in fiecare provincie istorica. Acum tragem editia a doua si primele exemplare „calde“ le lansez la Craiova, vineri, 18 octombrie, la Muzeul de Arta. Vorbesc oameni grei: Emil Boroghina, care a facut performanta in teatrul romanesc, Gabriel Chifu, scriitor, directorul revistei „Ramuri“, si, fireste, gazda, directorul muzeului, Paul Rezeanu. N-o sa-mi fie usor sa vorbesc dupa ei, dar o sa ma straduiesc.
– Cartea dumneavoastra a stirnit controverse. Unii spun ca ati facut bine dezvaluind culisele politicii, ale mediilor artistice si gazetaresti. Altii spun ca nu se face asa ceva.
– Eu respect toate opiniile. Parerea mea e ca cititorii au dreptul sa stie cum au fost guvernati, cum functioneaza masinaria de putere pe care ei o investesc prin vot si o platesc. „Purtatorul de Cuvint“ le deschide usile care, de regula, le sint inchise in nas.
– Exista si opinia ca ar fi trebuit sa asteptati 20 de ani.
– Nu vad nici un motiv. Oricum, fostul premier, Radu Vasile, mi-a luat-o inainte cu memoriile sale, iar a doua saptamina dupa Jurnalul meu, a aparut cartea fostului presedinte Constantinescu. Asadar, si cu mine, si fara mine, fosta guvernare ar fi fost oricum „disecata“ public. Si este tipic unei guvernari cu adevarat democratice ca aceea la care am participat sa se aplece asupra sa lucid si autocritic. Astazi, sub conducerea domnului Nastase, ma indoiesc ca se poate intimpla asa ceva. Ultimul Consiliu National al PSD de zilele trecute demonstreaza ca legea tacerii este legea PSD…
– Dumneavoastra pareti obiectiv in comparatie cu ceilalti autori de memorii recente.
– E firesc, pentru ca eu nu am facut istorie, eu am luat notite. Am fost acolo, in spatele usilor inchise, unde se iau sau se tergiverseaza deciziile care ne fac viata. Nu ma preocupa decit sa redau cit mai fidel cele intimplate si cititorii sa judece singuri.
– In „Purtatorul de Cuvint“ sinteti si foarte critic la adresa fostei guvernari. Cei de atunci, in frunte cu domnul Emil Constantinescu, spun ca nu s-au asteptat…
– A fost o prima reactie „la cald“. Tot domnul presedinte Constantinescu a spus la postul de radio Europa FM ca tot ce scrie in cartea mea e adevarat si ca adevarul n-are cum sa-l supere.
– De fapt, cel mai sifonat iese din carte Radu Vasile. E descris ca „baiat bun si neam prost“.
– Nu e vina mea. Radu Vasile e un personaj inegal, cu reale calitati, mai bine spus, abilitati care i-au si asigurat supravietuirea politica si care la vremea respectiva au fost folosite pentru a tempera valurile furtunii PNTCD-PD. In acelasi timp, el a ramas in memoria colectiva ca un prim-ministru cu ghiul pe deget, in presa vremii apare ca si-a prelungit vizita in Israel ca sa-si puna dinti de 2.000 de dolari etc. Toate acestea nu le-am facut eu. Faptele se regasesc in carte si cititorul le va aprecia singur. Am incredere.
– Dar nu numai lumea politica are dureri de cap dupa aparitia cartii. Sint si artisti, unii foarte mari, ca Lucian Pintilie, sint si ziaristi ca Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Cristian Tudor Popescu.
– In mod firesc, in Jurnal apar toti cei cu care am avut de-a face intre anii 1996-2000, oameni care m-au marcat, care mi-au facut bine sau mi-au facut rau, momentele care ne-au legat sau ne-au despartit. Cineva chiar mi-a propus sa fac o lista a personalitatilor publice care apar in „Purtatorul de Cuvint“, cred ca sint sute. Acum inteleg cum s-au vindut primele sute de exemplare din prima zi.
