Institutul de Medicină Legală (IML) din Craiova este cu un picior în groapă. Instituţia care face analize pe baza cărora oamenii sunt sau nu aruncaţi în puşcărie se zbate într-o mizerie cruntă, sub privirile nepăsătoare ale Ministerului Sănătăţii.
Cum intri pe strada Vasile Alecsandri, zăreşti pe dreapta, la numărul douăzeci, o clădire pe care ai fi tentat să o crezi părăsită. Seamănă cu un grajd uitat de lume. Ziduri cojite, mâncate de ploi până la cărămidă, ferestre prăfuite, tocărie mânjită cu jeg uşi crăpate ce stau să se prăvălească peste tine. Acesta este decorul în care îşi desfăşoară activitatea, de ani buni, medicii legişti şi laboranţii IML. Încă de la intrare îţi agaţă privirea o pancartă pe care a fost mânjit cu vopsea „Institutul de Medicină Legală“. Sub ea, un ochi de geam în care tronează un borcan cu ketchup. În curtea mizeră zace o Ambulanţă flancată de tomberoanele de gunoi. „E bună de casat. Trebuie să o dăm la fier vechi“, spune unul dintre angajaţii Institutului. Tragi cu ochiul la foile de hârtie lipite în geam, pe care scrie cu litere de o şchioapă „Atenţie, cad cărămizi!“. Îţi faci cruce şi mulţumeşti Celui de Sus că nu ţi-a căzut tocmai ţie o bucată de zid în cap. Îţi iei inima în dinţi şi treci mai departe. Cine ştie, poate interiorul arată altfel. Iluzii deşarte. Înăuntru … e mai rău!
La un pas de prăbuşire
În capătul uliţei se iţeşte o uşă cu grilaj metalic, ruginită. Priveşti în stânga, în dreapta. Poate ai greşit adresa. Nici vorbă! Pe aici ajungi la laboratoare. Asta dacă nu-ţi rupi picioarele pe scări. „Atenţie, scări periculoase!“ te avertizează un afiş lipit pe pereţii soioşi. Urci treptele una câte una şi dai de cabinetele medicilor legişti. În mod sigur, aceştia se bucură când pleacă pe teren, în loc să stea într-un loc unde igrasia şi praful le macină sănătatea. Un etaj mai sus există baia. Mai precis, o încăpere de patru metri pătraţi. Seamănă cu un subsol de bloc după o inundaţie. Ţi-e silă să atingi uşa de pe care vopseaua a crăpat de sus până jos. Ieşi năuc. Câţiva metri mai încolo, altă uşă. Are dublă funcţiune: aceea de „Intrare studenţi“, aşa cum scrie pe plăcuţă, dar şi de WC, aşa cum indică săgeata din plastic. Fixezi cu privirea cărămizile din zid, înainte de a intra. Or cădea, n-or cădea. Înăuntru, nenorocire. Alte scări, acelaşi avertisment. Doar uşa de la baie e altfel. Cineva a lipit un afiş, prin care solicită insistent celor care îi trec pragul să păstreze curăţenia ca la ei acasă. Un glumeţ a scris însă, cu pixul, ceea ce a simţit el când a dat cu nasul de toaletă: „bombă“. Ultima oprire: cabinetul de consultaţii. Locul unde se probează violurile, agresiunile şi toate cele. E o singură încăpere în care stau la grămadă dosarele şi masa ginecologică. „Lucrez aici de 30 de ani, dar nimeni nu a dat vreodată măcar cu var. Actele stau vraişte prin geamuri, iar când sunt doi medici la consultaţii, fiecare se strecoară pe lângă zid ca să aibă loc. Ne-ar trebui şi nouă feşe, mănuşi sanitare, dar ne descurcăm cum putem. Uneori îi trimitem pe pacienţi la urgenţă“, spune asistenta. În dărăpănătura unde funcţionează IML îşi desfăşoară activitatea trei laboratoare, un cabinet de consultaţii, asistenţii şi medicii legişti. În total sunt 37 de angajaţi, înghesuiţi în cămăruţe în care abia au loc să se mişte. Suprafeţele laboratoarelor nu respectă normele minime de spaţiu, dar cine mai stă să se gândească şi la aşa ceva?
Fără morgă
De ce s-a ajuns aici? Lipsa banilor. Sau, mai bine zis, indiferenţa autorităţilor de la Bucureşti. „Clădirea în care ne desfăşurăm activitatea a fost revendicată şi câştigată de proprietar. Până acum, acesta ne-a ţinut din milă. Ne-a spus totuşi să plecăm. Şi nu avem unde. Noi am trimis de multe ori cereri la Ministerul Sănătăţii să ni se aloce bani pentru construirea unui sediu, dar am primit răspuns că nu sunt fonduri. Poate ar fi mai bine să ne dea proprietarul afară, că aşa vor fi nevoiţi să ne dea bani de sediu“, a spus unul dintre angajaţi, sub protecţia anonimatului. Primăria Craiova a făcut primul pas pentru a ajuta IML, oferind 1.502 metri pătraţi de teren, lângă stadionul Extensiv. Mai departe, însă, Dumnezeu cu mila! Insitutul din Craiova este singurul din cele cinci IML-uri din ţară care nu are morgă proprie, aşa că apelează la morga Spitalului de Urgenţă sau la morgile celorlalte spitale, în funcţie de caz. „Nu avem bani pentru aşa ceva şi, chiar dacă aveam, nici nu puteam s-o construim în oraş“, mai spune angajatul IML. În acelaşi timp, lipsa fondurilor a început să fie resimţită şi la salarii. „În martie ne-am luat salariile pe luna ianuarie. Am ajuns să ne bucurăm de răul altuia. Pentru noi e bine când se taie sau se împuşcă cineva prin oraş. Aşa, avem de lucru şi facem rost de bani“, spune alt angajat al Institutului din Craiova.
Ministerul Sănătăţii e prea ocupat să răspundă
În timp ce salariaţii IML sunt la un pas să fie aruncaţi în stradă, autorităţile sanitare în domeniu ridică din umeri. „Institutul de Medicină Legală nu este în subordinea noastră, ci a Ministerului Sănătăţii. Are acelaşi rang cu al nostru. Acum doi ani, noi am făcut un proiect. Voiam spitalul şi cantina Electroputere, unde să luăm şi IML-ul, dar nu s-a putut“, a declarat Ştefan Popescu, directorul adjunct al Autorităţii de Sănătate Publică. Dacă ASP are totuşi un punct de vedere, Ministerului Sănătăţii îi trebuie ceva timp până să dea o explicaţie pentru dezinteresul faţă de IML Craiova. Reprezentanţii Biroului de Presă al MS au declarat că un răspuns pe această temă mai întârzie, deoarece doamna care se ocupă cu această chestiune este foarte des plecată. Aşteptăm cu interes întoarcerea ei…
Autorizaţie dubioasă
Probleme sunt şi cu autorizaţia sanitară a IML. În timp ce angajaţii spun că aceasta nu a fost reînnoită, Inspecţia Sanitară de Stat (ISS) susţine că nu este nevoie de acest lucru. După ce ne-au plimbat de la un director la altul, oficialii ISS au decretat: IML are autorizaţie. Nimeni nu ştie însă de când nu s-a mai făcut un control sanitar la Institut. Daniela Bică, medic în cadrul ASP Dolj, a declarat că IML are autorizaţie sanitară din 2004 şi că nu mai era nevoie de o viză anuală. Acelaşi lucru îl susţine Dolores Tătar, directoare adjunctă a ASP pe medicină preventivă, care a precizat că autorizaţia a fost dată pe declaraţie. „Dacă nu modifici profilul după obţinerea autorizaţiei, nu mai vii. Inspecţia constată apoi dacă sunt respectate condiţiile şi poate da amendă sau trimite cazul la Parchet, pentru declaraţii neadevărate“, a spus Tătar. Mai pe româneşte, autorizaţia s-a dat pe cuvânt. Apoi, directoarea ne-a trimis la Marian Voinescu, inspector-şef ISS. Acesta s-a enervat când l-am întrebat dacă a mai controlat respectarea condiţiilor sanitare de la IML. „Nu vă mai răspund la această întrebare. Dumneavoastră vreţi să vă rezolvaţi problemele cu IML prin intermediul instituţiilor statului“, a tunat Voinescu. Apoi s-a domolit, spunând că nu era nevoie să facă inspecţie.
