Din cauza lucrarilor din minerit, cimitirul din satul Pesteana de Jos a fost stramutat in urma cu peste patru ani. Fiindca primul om ingropat aici a avut origini sasesti, numele cimitirului este „La Neamtu’“.
Prin zona circula legenda ca neamtul ar fi fost ingropat in picioare, asta pentru a inaugura cit mai original cimitirul. Negasind un loc disponibil pentru a-si ingropa mortii, localnicii din Pesteana si-au urcat cimitirul pe un deal aflat cam in centrul satului.
Cu toate ca au existat si ceva nemultumiti care au obiectat atunci cind s-a hotarit cocotarea mortilor pe virful dealului, oamenii s-au resemnat in cele din urma cu gindul ca macar vor avea un loc unde sa isi ingroape rudele. Satenii care au fintini la baza dealului spun ca apa este numai buna de baut si ca pinza freatica nu are cum sa fie afectata. Unii mai glumesc, spunind ca si asa corpul unui om nu contine prea multa apa si nu se mai simte atunci cind aceasta se integreaza in circuitul apei in natura.
Puturi linga cimitir prin… SAPARD
La poalele dealului pe care a fost cocotat cimitirul existau inainte de stramutarea acestuia niste puturi sapate de Exploatarea Miniera. Acestea mai sint si acum, iar conducerea comunei doreste sa mai realizeze printr-un program SAPARD, in acelasi loc, mai multe bazine din care sa fie alimentate o parte din sate.
Toata documentatia necesara a fost deja aprobata saptamina trecuta de catre Consiliul Local Farcasesti, care a adoptat si o hotarire in acest sens. De altfel, si singura de pe ordinea de zi. Si pentru ca trebuia inceput cu ceva, in acest an, la „staruinta“ primarului din comuna, Compania Nationala a Lignitului Oltenia a realizat opt fintini, pe unele dintre acestea fiind pusa chiar gresie.
Pentru a mai racori din sufletele insetate ale satenilor din Pesteana si pentru a le aduce mereu aminte pe cine au votat, primarul si-a cioplit numele in marmura pe peretele unei fintini:
„Aceasta fintina s-a facut cu staruinta Primariei Farcasesti si a domnului primar Pirvulescu Constantin – 2002, de catre CNLO“. Primarul le-a daruit satenilor o fintina pe care si-a daltuit pentru vesnicie numele, iar sateni au ramas cu drumul comunal complet distrus de masinile din minerit.
