Edilii orasului nu fac nimic pentru a reda Lunca publicului larg
Lunca Jiului era unicul refugiu al craiovenilor la sfirsit de saptamina. Sute de familii se duceau sa ia masa la iarba verde. Copiii nu se mai saturau jucindu-se in poienite ori dindu-se in leagane, umplind aerul cu risetele lor. In fiecare week-end in Lunca Jiului, craiovenii isi gaseau resursele interioare pentru o noua saptamina de lucru. Acum, totul parca s-a uitat.
Codrul verde din Craiova
Traseul 14 al fostei ITC (actuala RAT) era in anii ’60 si ’70 unul dintre cele mai solicitate, in special simbata si duminica. Era o regula nescrisa: dimineata, autobuzele erau arhipline. Cu mic, cu mare, craiovenii evadau la sfirsit de saptamina citeva ore bune. La intrarea in Lunca te intimpina un izvor cu apa rece, iar apoi erau insirate pe aleea principala masinile pentru vata de zahar sau tonetele cu inghetata de toate culorile si aromele. Nu lipseau gratarele pe care micii, cirnaciorii oltenesti si ficaciorii sfiriiau ademenitor. Tot acolo se gasea si mult dorita bere. Stive de navete de sirma, pline cu sticle si acoperite cu prelate, isi asteptau rindul sa fie puse la rece. Nu existau lazile frigorifice de azi, dar berea era mult mai rece acolo. Cu frigaruile aburind pe tavite de carton si cu berile reci,turistii de duminica se asezau pe paturi la umbra copacilor, despachetau ce adusesera de acasa si incepeau ospatul. Uneori, la cite unul din localurile din zona soseau vedete ale vremii din muzica populara, care incingeau si mai mult atmosfera. Satui mai ales de inghetata, vata de zahar si alte tentatii la fel de dulci, copiii zburdau in poenita insorita. De asemenea, ei erau asteptati de imensele tobogane, balansoare si barcute. Ore in sir domnea o euforie generala si nimeni nu stia cind se apropie seara. Acolo s-au inecat lacrimi de amar ori s-au sarbatorit victoriile „Stiintei“. Epuizati de oboseala, dar total reconfortati, oamenii se intorceau tirziu la casele lor.
Interese in dezinteresul Luncii… craiovenilor
Dupa 20 – 30 de ani de la acele duminici, Lunca Jiului pare mai mult o padure salbatica. Locurile in care altadata se relaxau miile de craioveni, sint acum pustii. In spatiile de joaca pentru copii mai exista citeva resturi ruginite din vechile leagane si balansoare. A mai ramas un singur tobogan, dar si acela sectionat. Nimeni nu vrea sa mai mearga acolo. Cei mai multi spun ca din cauza locuitorilor din cartierul Hanul Rosu, situat la o aruncatura de bat, altii spun ca din lipsa banilor si a timpului. Adevarul este altul: este vorba de lipsa de organizare si de interes din partea edililor Craiovei.
Nu trebuie multa stiinta si nici sume exorbitante pentru a se recrea ambianta de odinioara. Este suficient sa se repare ce s-a distrus in timp, ceea ce presupune o investitie minora pentru bugetul local si putina curatenie. La toate acestea, daca s-ar solicita serviciile politiei, jandarmilor si gardienilor publici, totul ar fi in regula. Din pacate insa, interesele celor de la putere se indreapta in cu totul alte locuri decit spre Lunca. Si cum multi dintre ei au localuri in Craiova, cum sa fie de acord cu reabilitarea Luncii? Din acest motiv si din multe altele, in prezent, craiovenii si nu numai sint privati de ceea ce le apartinea de drept: Lunca Jiului.
