În fiecare an, în ziua de 11 august, Biserica Ortodoxă Română săvârşeşte pomenirea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, şi, pentru o vreme (în timpul domnitorului Radu cel Mare), Mitropolit al Ţării Româneşti, ale cărui Sfinte Moaşte sunt cinstite şi închinate în Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova.
Vineri 10 august, începând cu ora 17.00, la Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova, PS Gurie Gorjeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei va săvârşi slujba Vercerniei cu Litie, care va fi urmată de o procesiune cu Moaştele Sfântului Nifon în jurul Catedralei, iar sâmbătă, 11 august, în ziua praznicului, Sfânta Liturghie prilejuită de pomenirea Sfântului Ierarh Nifon, va fi oficiată, începând cu ora 08.00, tot la Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova, de către PS Gurie Gorjeanul, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.
Sfântul Nifon a fost chemat în Ţara Românească pentru organizarea bisericii în timpul domniei lui Radu cel Mare(1496 – 1508). În anul 1503 înfiinţează Episcopiile Râmnicului şi Buzăului, după care se retrage la Sfântul Munte Athos unde moare în anul 1508. Moaştele Sfântului sunt aduse în ţară de domnitorul Neagoe Basarab, mâna şi capul acestuia fiind păstrate în biserica construită de domnitor la Curtea de Argeş. Din porunca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 25 octombrie 1949, Sfintele Moaşte sunt aduse la Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova unde se găsesc şi astăzi.
Domnitorul Radu cel Mare şi Mitropolitul Nifon
În anul 1503, domnitorul Radu cel Mare aducea în ţară pe fostul patriarh Nifon, aflat la Adrianopol în surghiun, pentru a reorganiza viaţa bisericească în Ţara Românească. Marele ierarh, un om integru, de o moralitate ireproşabilă, s-a apucat de treabă şi a realizat în câţiva ani lucruri măreţe, între ele numărându-se şi înfiinţarea episcopiilor Râmnicului şi Buzăului.
La un moment dat însă, între el şi domnitor se ivesc neînţelegeri. Radu cel Mare, crezând că îl poate trata pe ierarh aşa cum îi trata el de obicei pe clericii din ţară, începe a se amesteca şi în treburile bisericeşti. Punctul culminant al conflictului este atins atunci când mitropolitul se opune căsătoriei religioase a sorei domnitorului cu un boier cu care era rudă apropiată. Domnitorul îl tratează cu lipsă de respect şi mitropolitul Nifon părăseşte ţara, se retrage la Muntele Athos, unde, la scurt timp moare.
În anul 1515, domnitorul Neagoe Basarab, care fusese de partea lui Nifon în timpul neînţelegerilor acestuia cu Radu cel Mare, şi care, ca un om cu carte, îl respecta mult pe marele mitropolit, i-a adus osemintele într-o raclă de argint, în ţară, pentru ca să „curăţească şi să tămăduiască greşala lui Radu Vodă”, care murise şi el nu cu mult timp în urmă.
Primite cu mare alai şi bucurie, osemintele lui Nifon au fost aşezate deasupra mormântului domnitorului Radu cel Mare, la Mânăstirea Dealu (Târgovişte), făcându-se rugăciuni pentru iertarea lui. După o săptămână, osemintele au fost trimise înapoi la Sfântul Munte, fiind aşezate de Neagoe Basarab într-un chivot special.
În anul 1517, după terminarea construirii Catedralei de la Curtea de Argeş, Neagoe cere ierarhilor ţării ca mitropolitul Nifon să fie trecut în rândul sfinţilor, pomenirea lui urmând a se face la 11 august a fiecărui an. Aceasta a fost în fapt prima canonizare a unui sfânt săvârşită pe teritoriul ţării noastre. Drept mulţumire, călugării din Sfântul Munte Athos au dăruit lui Neagoe Basarab capul şi o mână a Sfântului Nifon, moaşte care au fost aduse de acesta la Curtea de Argeş. Mai târziu ele au fost mutate la Catedrala Episcopală din Râmnicu Vâlcea, iar după ridicarea Craiovei la rang de Arhiepiscopie şi Mitropolie, în anul 1945, au fost aduse la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova, acolo unde se găsesc şi astăzi. (Arhiepiscopia Craiovei)
