Gaura din steag – Povestea unei reveniri şi a unei revoluţii
de Andrei Codrescu
Traducere: Ioana Avădani, Editura Curtea Veche
Lansată la începutul anilor ’90, cartea „Gaura din steag“, de Andrei Codrescu, a fost prezentată la Gaudeamus 2008 într-o nouă ediţie, revizuită de autor şi cu o traducere nouă, semnată de Ioana Avădani. „Gaura din steag“, cu titlul original „The Hole in the Flag – A Romanian Exile’s Story of Return an Revolution“, este cronica evenimentelor desfăşurate în primele zile ale României postrevoluţionare văzute şi trăite de scriitor.
După 20 de ani
Este decembrie 1989 şi România este în plină revoluţie. Între febra „revoluţiei în direct“ şi gerul de afară, poetul, jurnalistul, exilatul, „duşmanul poporului“, Andrei Codrescu, revine în ţară, pentru prima oară după plecarea sa, în 1965. Se confruntă cu prezentul dramatic şi clocotitor, cu aleanurile adunate în 25 de ani, cu oameni traumatizaţi de comunism şi de violenţele recente, cu amintirile de atunci şi fanteziile adolescentine ale întoarcerii triumfale. Dar, mai ales, se confruntă cu o realitate niciodată pe deplin reală, cu o ghicitoare cu multe înţelesuri şi cu jocuri de oglinzi pe care entuziasmul şi cinismul le fac, pe rând, greu de citit.
Scrisă şi publicată în 1990, „Gaura din steag“ este, în egală măsură, cronica primelor zile ale României postrevoluţionare şi o introspecţie în trecutul scriitorului. Ambele demersuri îşi păstrează prospeţimea chiar şi după 20 de ani, constituind atât un document de referinţă „din epocă“, cât şi o lectură exemplară, sinceră, emoţionantă, dulce-amară şi care sileşte cititorul să pună sub semnul întrebării propriile amintiri.
„Gaura din steag“ este cronica scrisă „la cald“ a reîntoarcerii scriitorului Andrei Codrescu în ţara pe care o părăsise, adolescent fiind, cu 25 de ani în urmă. Fundalul dramatic al revoluţiei îi permite autorului să trăiască pe viu euforia victoriei, durerea atâtor vieţi tinere curmate de gloanţe, amărăciunea distrugerilor, bucuria eliberării şi, mai presus de orice, emoţia dulce-amară a reîntoarcerii la locurile copilăriei şi tinereţii sale. Euforia întoarcerii este însă, încetul cu încetul, înlocuită de neliniştea stârnită de lipsa de răspuns la întrebările obsedante ale revoluţiei, iar entuziasmului îi ia locul scepticismul jurnalistului cu ochi critic. Guvernanţi, prieteni de demult, cunoştinţe de circumstanţă, evenimente ce par că se petrec sub ochii întregii lumi, nimic nu este ceea ce pare a fi, nimic nu este pe de-a întregul real. Citită la 20 de ani de la momentul evenimentelor din decembrie 1989, cartea constituie o lectură neliniştitoare, pentru că dă măsura capriciilor memoriei noastre individuale sau colective – a complăcerii într-un adevăr pe jumătate spus, dar convenabil, în rutină şi convenienţă. Parte din enigmele semnalate de Andrei Codrescu în 1989 sunt şi acum la fel de enigmatice, iar evoluţia postrevoluţionară a unora dintre figurile descrise în volum este uneori surprinzătoare, alteori, de-a dreptul ironică.
Ediţia de faţă aduce corecţii ale unor informaţii factuale eronate din varianta originală, dar şi o serie de comentarii de subsol ale autorului, care îşi pune critic în perspectivă anumite observaţii şi predicţii. Cartea rămâne astfel la fel de proaspătă ca în momentul scrierii ei, dar actualizată pentru a da cititorului de azi satisfacţia perspectivei temporale. Ea constituie, fără îndoială, o lectură pasionantă, provocatoare atât pentru cei care au trăit evenimentele pe viu, cât şi pentru cititorul tânăr, care caută o restituire creativă, alertă şi emoţional-riguroasă a faptelor ce au marcat istoria recentă a României.
