Manageri incapabili să aplice legea şi angajaţi care sunt nevoiţi să îşi caute dreptatea prin tribunal. Asta se întâmplă an de an în învăţământul doljean, pentru că legile nu sunt respectate, iar directorii de şcoli refuză să le plătească dascălilor anumite sporuri sau drepturi salariale.
Plata diferitelor sporuri, acordarea salariului minim de 880 de lei pentru absolvenţii de studii superioare din învăţământ, măriri de salarii care nu sunt acordate la timp, ajutoare de înmormântare pentru urmaşii cadrelor didactice decedate, toate acestea sunt câştigate de sindicaliştii din învăţământul doljean numai după luni de procese. Ei au dat în judecată consiliile locale şi managerii de şcoli pentru ca toate cele şapte sporuri pe care le primesc cadrele didactice să fie bază de calcul unul pentru celălalt, aşa cum prevede Statutul Personalului Didactic. Alte sute de procese ale Sindicatului Învăţământului Preuniversitar (SIP) Dolj şi ale Uniunii Sindicatelor Independente din Învăţământ (USII) Dolj au avut ca motiv acordarea salariului minim de 880 de lei, pentru absolvenţii de studii superioare din învăţământ. Au urmat procesele pentru acordarea sporurilor pentru cele trei tranşe de vechime – 30, 35 şi 40 de ani de activitate în învăţământ. „Am câştigat în instanţă şi patru procese pentru acordarea a cinci salarii urmaşilor cadrelor didactice decedate, iar după vacanţa judecătorească vom avea peste 200 de procese pentru tichete de masă pentru tot personalul din învăţământ, aşa cum prevede contractul colectiv de muncă“, a explicat Constantin Lungulescu, vicepreşedintele SIP Dolj.
Managerii de şcoli, fricoşi şi comozi
De ce este nevoie de procese şi hotărâri judecătoreşti pentru ca legea să fie aplicată? Fie pentru că managerii de şcoli nu sunt în stare şi nu au curaj să aplice legea, fie pentru că legile în România sunt cel mai adesea interpretate, şi nu aplicate. „Atunci când există un cadru legal clar, profesorii se lovesc de lipsa de curaj a unor directori, care sunt şi comozi, pentru că noi câştigăm procesele şi ei ne spun că vor aplica legea numai dacă avem hotărâre judecătorească“, a menţionat Lungulescu. În acest fel, ei se spală pe mâini de orice responsabilitate şi scapă de întrebările şi de explicaţiile pe care ar trebui să le dea organelor de control. „Directorii acceptă greu să dea anumite sporuri şi drepturi care sunt prevăzute de lege şi, ca să nu aibă probleme cu organele de control, preferă să fie acoperiţi de instanţele judecătoreşti“, a precizat Constantin Rada, preşedintele USII Dolj.
Ministerul Educaţiei are o interpretare proprie a legilor
Cel care încurcă şi interpretează greşit legile este uneori chiar Ministerul Educaţiei, iar directorii doljeni se simt obligaţi să respecte ordinele de la centru. „Sunt unele cazuri, cum este cel al sporurilor, unde legea nu se putea aplica pentru că ministerul a trimis în teritoriu alt algoritm de calcul al salariilor cadrelor didactice. În judeţele pilot, aşa cum este şi cazul Doljului, lucrurile se pot descurca pentru că fiecare unitate de învăţământ are personalitate juridică şi, cu puţin curaj, directorii pot sări peste indicaţiile dezvantajoase pentru dascăli date de minister“, a spus Constantin Lungulescu. Instanţele dau însă câştig de cauză dascălilor, iar indicaţiile ministerului nu mai au nici o valoare, managerii de şcoli fiind nevoiţi să aplice legea. „Ministerul Educaţiei nu acceptă ideea că legea trebuie respectată şi nu interpretată. Legile sunt uneori evazive şi lasă loc la anumite interpretări, dar instanţa ne dă nouă câştig de cauză, pentru că legea este una singură“, a menţionat Constantin Rada.
Procese pe unităţi de învăţământ
Numărul mare de procese pe care le aveau în fiecare săptămână sindicaliştii doljeni i-a făcut să nu mai dea conducerea şcolilor şi primăriile în judecată, în numele fiecărui dascăl, ci pe unităţi de învăţământ sau chiar să câştige un singur proces, iar legea să fie aplicată având la bază o singură hotărâre judecătorească. „Pentru aplicarea Legii nr. 220, prin care cadrele didactice cu gradul I trebuia să primească o mărire de salariu de la 1 ianuarie 2007, data la care a intrat în vigoare legea, şi nu de la 21 iulie, aşa cum a hotărât ministerul, nu trebuie ca fiecare unitate de învăţământ să aibă hotărâre judecătorească. Avem deja una pentru Grupul Şcolar Transporturi Auto ‘George Bibescu’, care ne va indica de când şi cum se aplică această lege“, a explicat Constantin Lungulescu.
