Statuia din ograda

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Gheorghe Grigore a construit o impozanta statuie a lui Mihai Viteazul chiar in fata casei. Doljeanul a lucrat la „monument“ timp de trei luni fara sa foloseasca unelte sofisticate si a consumat pentru creatia sa 400 de kilograme de ciment. Interesanta opera de arta a inceput, mai nou, sa atraga turisti din intreaga Oltenie.

Un mester zidar din comuna doljeana Cerat s-a gândit ca ar trebui sa lase ceva in urma sa si a construit in propria-i curte o imensa statuie infatisându-l pe Mihai Viteazul cu securea in mâna.

Constructia depaseste sapte metri inaltime si a devenit un punct de atractie pentru toti cei care se deplaseaza pe drumul Craiova-Calafat, fiindca nu trece nimeni fara sa nu-si arunce privirea in ograda lui nea Gheorghe, cum ii spun locuitorii din Cerat. Batrânul mester, de 66 de ani, spune ca l-a ales pe Mihai Viteazul pentru ca „a fost domnitorul cel mai apropiat de olteni si primul care a incercat sa infaptuiasca unirea tuturor românilor. Mihai Viteazul este mai falos urcat pe cal si de aceea l-am ales pe el“. Fara sablon, fara nici o carte de specialitate, mesterul doljean a lucrat la statuie timp de trei luni si a consumat aproximativ 400 de kilograme de ciment (20 de saci). Piesa de rezistenta a lucrarii este calul lui Mihai Viteazul, inspirat dupa statuia din Piata Prefecturii din Craiova, iar securea cu doua taisuri este confectionata din inox, facuta „pe comanda“ de alt mester din Cerat.

„Mesterul Manole“... in varianta olteneasca

Timp de trei luni, nea Gheorghe nu a avut liniste. A vrut sa finalizeze cu orice chip opera, dar nu i-a fost usor. Acum, mândru de rezultat, batrânul povesteste cum a procedat in realizarea constructiei mult visate. „Are sapte metri inaltime cu totul. Am turnat mai intâi postamentul, dupa care m-am urcat pe el si am montat un schelet de fier in forma de cal, sudat bucata cu bucata, apoi am inceput sa torn ciment si sa nivelez doar cu mistria“, a povestit Gheorghe Grigore. Cele mai dificile aspecte ale creatiei au fost legate de fixarea picioarelor calului pe soclul statuii. Urmatorul „hop“, dar si cel mai important, a fost turnarea cimentului pe scheletul de fier, astfel incât sa ia forma unui cal. Nea Gheorghe spune ca acele momente au fost definitorii pentru conturarea constructiei.

„I-am spus ca o sa râda lumea de noi!“

Satenii erau neincrezatori ca lui nea Gheorghe ii va reusi opera. Primul care si-a aratat scepticismul a fost chiar fiul zidarului, Gina Grigore: „Când am vazut scheletul de fier in ce hal arata, i-am spus sa renunte ca nu o sa-i iasa un cal ca lumea si o sa râda lumea de noi, dar a crezut in ceea ce facea si a reusit. Acum, trecatorii care nu sunt de prin partea locului intra in curte sa admire statuia lui Mihai Viteazul. Unii chiar isi fac poze lânga aceasta“.

Desi pe durata constructiei satenii faceau pariu cu nea Gheorghe ca nu va reusi sa faca statuia, acum o privesc cu admiratie. Reticenta era data si de faptul ca zidarul nu a sculptat nimic in viata lui si nici nu are studii de specialitate. Locuitorii din Cerat spun ca „monumentul“ este ceva special si ca va ramâne si dupa ce mesterul nu va mai fi. „Pentru noi, locuitorii Ceratului, este ceva unic. Nu am mai vazut asa ceva la tara, in vreo comuna. Numai la oras se fac statui si acelea se pun in locuri publice, dar in curtea unui om nu am mai vazut o statuie“, a spus Daniel Lapadat, din comuna Cerat.

Incurajat de sateni, Gheorghe Grigore vrea sa utilizeze la maximum spatiul care i-a mai ramas in curte si a promis ca urmatoarea sa „creatie“ va fi un urs imens, care sa urce pe trepte. De data aceasta, consatenii il cred in stare sa-si duca planul la bun sfârsit.