Sistemul de sănătate românesc are multe hibe. „Raportul pe Sănătate“, elaborat recent de Alianţa pentru Sănătate din România (APSR), prezintă realitatea acestui sistem care acoperă prea puțin din nevoile pacienților. Cea mai mare problemă este că banii alocați sănătății sunt din ce în ce mai puțini. Mai puţin de jumătate din români contribuie la sănătate, iar, în următorii 15 ani, numărul salariaţilor va scădea sub cel al pensionarilor.
Românii plătesc lunar contribuție de sănătate, dar atunci când au nevoie de servicii medicale nu li se asigură mai nimic. Aceasta este realitatea din sistemul medical de care ne lovim zilnic. Un eurobarometru publicat anul trecut de Comisia Europeană arată că 73% dintre români consideră calitatea generală a îngrijirilor medicale drept „proastă“, comparativ cu o medie a UE de numai 27%. Recent, Alianţa pentru Sănătate din România (ASPR), o organizație nonguvernamentală care urmărește realizarea și implementarea unor măsuri pentru rezolvarea problemelor sistemului de sănătate, a publicat și ea un raport cu privire la problemele sistemului medical. Din 1999, România are un sistem de asigurări sociale de sănătate așa cum există în majoritatea statelor membre ale UE, cu venituri din cote de asigurări de sănătate colectate într-un fond unic. Aproximativ 90% dintre români sunt asigurați. Cea mai mare categorie de asigurați este cea a salariaților și reprezintă 36% din total. Următorii sunt pensionarii și copiii. Problema este că, în următorii 15 ani, numărul salariaţilor va fi mai mic decât al pensionarilor și implicit baza Fondului Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate (FNUASS) se va diminua, în condițiile în care cheltuielile vor fi din ce în ce mai mari.
70% din cheltuielile pentru servicii medicale din țară provin din sistemul de asigurări sociale.
Cei mai mulți bani se duc către bolnavii cronic iar asta se întâmplă în majoritatea țărilor europene. Raportul APSR arată că, la sfârșitul anului 2013, în registrele medicilor de familie erau înregistrați peste 1,3 milioane de bolnavi cronic. Cifra este în creștere încă din 2010, de când raportarea centralizată a acestora a devenit obligatorie.
Cum sunt repartizați banii?
În sistemul de asigurări de sănătate, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) este pilonul principal, fiind instituția care decide alocarea banilor pe ramuri de asistență. Cum sunt repartizați banii? 60% din contribuțiile de sănătate colectate rămân la casa de asigurări din județul în care au fost adunate, spune Legea sănătății. Alte 37% alimentează un fond de echilibrare care este repartizat de CNAS caselor de asigurări. Problema este însă că alocarea nu se realizează în funcție de numărul și profilul clinic al pacienților, ci pe baza nevoilor de cheltuieli declarate și a realizărilor din anii precedenți. Tot așa sunt repartizate fondurile care provin de la bugetul de stat sau din bugetul Ministerului Sănătății. Ținând cont de toate acestea, raportul APSR specifică faptul că „fără un mod de alocare obiectiv al resurselor, CNAS irosește o bună oportunitate de a direcționa casele de asigurări spre mai multă eficiență și performanță“.
Sistemul de Sănătate Românesc este subfinanţat
La un moment dat, aproape toți românii beneficiază de servicii medicale, însă mai puţin de jumătate contribuie la sănătate. Din cele 18 milioane de asigurați ai FNUASS, doar jumătate sunt și contribuabili. „Din totalul populației active, potrivit raportărilor INS, numai cinci milioane de români sunt salariați, la care se adaugă circa 400.000 de liber-profesioniști, fermieri și patroni. Din restul de 3,5 milioane de persoane populație activă, aproximativ 1,6 milioane sunt asigurați ca persoane în întreținere, membri ai familiilor beneficiare de ajutor social sau șomeri“, este specificat în raport.
În Dolj, în ianuarie 2015, pe listele medicilor de familie figurau 667.952 de persoane, din care 530.672 de asigurați ce beneficiază de pachetul de servicii medicale de bază și 147.280 de beneficiari ai pachetului minimal. Pachetul de servicii medicale de bază este destinat persoanelor asigurate, care plătesc contribuţia de sănătate, iar cel minimal este valabil pentru cele neasigurate.
În plus, în România, banii alocați sănătății sunt puțini în comparație cu statele similare din centrul și estul Europei, iar lipsa medicamentelor, a aparaturii medicale și a condițiilor de internare din spitale sunt puse de fiecare dată pe seama subfinanțării.
Plătesc, dar nu au acces la medicamente și analize gratuite
Așa se face că de cele mai multe ori bolnavii, deși plătesc lunar asigurare, pot să facă analize medicale gratuite numai dacă se programează cu cel puţin o lună înainte la unul dintre puţinele laboratoare care nu şi-au terminat bugetul primit de la CAS pe luna respectivă.
Nu de puține ori, GdS a prezentat situația disperată a acestor oameni. Mai mult, sunt situații în care copii bolnavi de diferite forme de cancer nu au acces la medicamentele de care au nevoie chiar dacă ele fac parte din programele naționale și ar trebui să fie gratuite. De lipsa accesului la terapie se lovesc și adulții bolnavi de cancer, iar banii veniți din asigurări sunt tot mai puțini. Fondul Monetar Internațional susține că România trebuie să majoreze cheltuielile publice în sănătate cu cel puțin 1,25 puncte procentuale din PIB până în anul 2030. „Este greu de crezut că fondurile suplimentare ar putea proveni din subvenții de la bugetul de stat, care sunt deja la niveluri nesustenabile pe termen mediu și lung. Prin urmare, guvernul și CNAS sunt obligate să genereze venituri mai mari din contribuțiile de asigurări de sănătate, pentru a garanta echilibrul bugetar al FNUASS“, se precizează în raportul realizat de APSR.
România alocă doar 4% din PIB pentru sănătate, Franța – 10-11%
Sistemul de asigurări de sănătate din Franța este un model de urmat, fiind considerat unul dintre cele mai bune din lume. Acesta este administrat de stat, prin intermediul asigurării obligatorii. Franța alocă sănătății 10-11% din PIB, unul dintre cele mai mari procente din lume (România alocă doar 4% din PIB). Speranța de viaţă în rândul francezilor este de 81 de ani, ei fiind întrecuți doar de japonezi. În Franța, există un sistem dual de asigurări de sănătate: l’assurance maladie (asigurarea de boală) – sistemul de asigurări sociale de sănătate, controlat de stat, și assurance complémentaire (asigurarea complementară), un sistem de asigurări voluntare de sănătate care este susținut prin organizații mutuale nonprofit și asigurători privați. Fondul principal de asigurări de sănătate francez acoperă aproximativ 85% dintre angajați, șomeri, pensionari.
În urma publicării „Raportului pe Sănătate“ de către APSR, autorităţile şi medicii au discutat despre lansarea unui pact naţional pentru sănătate semnat de toate partidele politice parlamentare, pe următorii zece ani.
