Aproape un sfert din femeile trecute de 30 de ani riscă să piardă o sarcină înainte de termen. Avortul spontan are loc mai ales în primele trei luni de la concepţie.
Avortul spontan reprezintă întreruperea sarcinii pe cale naturală, fără intervenţie exterioară, înainte de săptămâna a 20-a de sarcină.
În mod normal, riscul de avort spontan este de 15%. Femeile cu un avort spontan în antecedente prezintă un risc de 20%, iar cele care au suferit două consecutiv au un risc de 35% de a pierde sarcina pe cale naturală.
Avortul spontan se petrece cel mai des în primele 12 săptămâni de sarcină, existând cazuri în care femeile pierd o sarcină de care nici nu ştiau încă. Mai rar, poate să aibă loc în a doua jumătate a sarcinii. Riscul de a pierde sarcina creşte odată cu vârsta: femeile sub 35 de ani prezintă un risc de 10%, cele cu vârsta cuprinsă între 35 şi 40 de ani au un risc de 20%, cele peste 40 de ani, 35%.
Cauze
În primele trei luni de sarcină, principala cauză a avortului spontan o reprezintă anomaliile cromozomiale care împiedică dezvoltarea normală a fătului. Avortul care se produce din cauze genetice este un eveniment unic în majoritatea cazurilor, riscul repetării acestuia fiind scăzut. Pierderile de sarcină cauzate de anomalii genetice ale fătului apar mai frecvent la femeile cu vârsta de peste 35 de ani.
Alte cauze sunt infecţiile, diabetul, bolile tiroidiene sau sindromul fosfolipidic (producerea de către gravidă a unor anticorpi).
Riscul producerii avortului spontan scade semnificativ după a 12-a săptămână de sarcină sau după detectarea zgomotelor cardiace.
După primele 20 de săptămâni de sarcină, cauzele avortului spontan sunt infecţiile virale sau bacteriene ale uterului şi unele anomalii structurale ale acestuia (cervix incompetent).
Cocaina provoacă avortul
Tratamentul cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (ketoprofen, ibuprofen) în timpul concepţiei sau în cursul primelor săptămâni de sarcină poate duce, de asemenea, la avort spontan. Alţi factori sunt consumul de alcool sau fumatul în timpul sarcinii, consumul de cafea în cantităţi crescute, drogurile (în special cocaina), declanşarea unor afecţiuni autoimune în timpul sarcinii, expunerea la unele substanţe chimice toxice, precum benzenul, formaldehida sau arsenicul înaintea sarcinii ori traumatismele fizice, precum contuziile abdominale.
Exerciţiile fizice şi actul sexual nu cresc riscul de avort spontan.
Simptome
Semnele şi simptomele pierderii spontane de sarcină sunt sângerările vaginale abundente, constante sau neregulate, crampele pelvine (abdomenul inferior), durerile abdominale sau lombare (ale spatelui). Acestea apar de obicei la câteva ore sau în primele zile după debutul sângerării vaginale şi sunt urmate de eliminarea cheagurilor de sânge şi a ţesutului fetal de culoare gri.
Nu există tratament cu ajutorul căruia poate fi stopat avortul spontan.
Dacă nu sunt prezente semne de infecţie, febră sau hemoragie masivă, medicul nu intervine, poziţia acestuia fiind de expectativă. Durata unui avort spontan este de câteva zile.
Dacă sunt prezente dureri insuportabile sau hemoragia este puternică, se recomandă chiuretajul pentru eliminarea conţinutului uterin.
Pierderea spontană a sarcinii nu poate fi prevenită. Femeile pot adopta însă unele reguli de viaţă sănătoase, eliminând unii dintre factorii de risc care predispun la pierderea sarcinii. Se recomandă un regim alimentar cât mai sănătos şi variat, evitarea abuzului de alcool şi renunţarea la fumat.
Sângerările
Sângerările în cantităţi mici apărute pe durata primelor săptămâni ale unei sarcini sunt fiziologice, apar la 20% din femeile gravide şi nu creează probleme. Asocierea sângerărilor cu crampele abdominale este însă un semn de avort, recomandându-se prezentarea urgentă la medic.
