(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4705. Miercuri, 03 Februarie 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Ştiinţa, nu pleca, locul tău e-n Craiova!
Opinii - Ion Drăgan(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Când încă se auzeau acordurile finale la Hora Unirii, la Craiova începu iar sârba cu strigături tematice. 25 ianuarie 2010. Ziarele preluau la manşetă, televiziunile pe kroluri ştirea cum că Ştiinţa Craiova se mută la Drobeta Turnu Severin. O parte luă sârba-nainte, mânând-o spre Severin: „Foaie verde rozmarin/Mut Ştiinţa la Severin!“. Din partea cealaltă se-aude replica: „Lasă, lasă, că nu-mi pasă/Mâine-apare alta mai aleasă!“. Dincolo de această „ceartă oltenească“ (vorba lui Victor Papilian), dincolo de vinovăţii, nevinovăţii, reale sau inventate, există pentru ambii opozanţi prezumţia de ...vinovăţie! Am convingerea că ambii combatanţi sunt vinovaţi de... iubire pentru „campioana unei mari iubiri“, dar o iubire ... gestionată (ca să zic aşa) deficitar şi, cum de la iubire la râcă, la ură e un pas mic... Dacă mai există în suflete o cât de mică rezervă de iubire alb-albastră, senină, curată, adevărată, necuantificabilă în cifre de afaceri mai mult sau mai puţin perdante, în datorii mai mult sau mai puţin onorate, Craiova nu va pleca la Severin şi nici nu se va ivi altă Ştiinţă mai iubită. Se poate transfera o siglă, un banner, un antet, dar starea de spirit nu poate fi obiectul negocierii şi cu atât mai puţin al „transferului“. Ştiinţa Craiova nu este transferabilă! Noi, oltenii, oriunde ne-am afla, de la Craiova, Turnu Severin, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Slatina şi pân’ la Suceava, Satu Mare, Cluj sau Constanţa, am iubit de copii Ştiinţa Craiova sau, mai mult, cred că iubirea pentru fenomenul sportiv (şi nu numai) Ştiinţa este transmisă genetic! Dacă totuşi se va-ntâmpla „transferul“ la Severin, în semn de iubire pentru Ştiinţa noastră, a Craiovei, aduc aici un crâmpei de iubire alb-albastră, privită prin ochi şi suflet de copil. Pentru acest copil, oriunde s-ar „muta“ Craiova, pe orice loc s-ar afla în clasamente, Ştiinţa Craiova rămâne „campioana unei mari iubiri“!
Elev fiind, n-am avut eu relaţii prea principiale cu matematica, dar îi păstrez o frumoasă amintire profesorului de matematică Viorel Dobre. Fericită coincidenţă, cu strălucitul profesor de... sport, antrenorul cu acelaşi nume. Aşadar, Viorel Dobre, profesorul de ştiinţă exactă, era şi un mare iubitor de Ştiinţa Craiova. Era un apropiat al oficialilor clubului, al staff-ului tehnic, al jucătorilor. Cu Domnia sa, orele de mate deveniseră … suportabile, apoi, chiar plăcute, pentru că se încheiau cu discuţii relaxante despre fotbalul craiovean. Cam cu o săptămână înainte de vacanţa mare din anul şcolar 1963-1964, când mediile erau ca şi încheiate, noi, deşi copii de 11-12 ani, exersam cu dl Dobre calculul aplicat al probabilităţilor, calculam şansele virtuale şi reale ale Ştiinţei de a promova în Divizia A. Erau în cursă Ştiinţa Craiova, Metalul Târgovişte şi Poiana Câmpina. „Calculul“ nostru entuziast dădea câştigătoare, nu probabilă, ci sigură, Ştiinţa noastră, dar, Viorel Dobre ne-a tăiat entuziasmul: măi copii, totuşi, promovarea noastră depinde de jocul rezultatelor, depinde ce face Câmpina la Paşcani, dar, oricum, nouă ne trebuie victorie acasă cu Târgovişte. Din fericire, entuziasmul calculului nostru copilăresc a învins ... „îndoiala metodică“, motivată a profesorului. Şi a venit ziua meciurilor. Era 13 iunie 1964. Atmosferă incendiară, stadion arhiplin, Craiova bate Târgovişte cu 3-0. Toată suflarea oltenească aştepta cu sufletul la gură rezultatul de la Paşcani.
După ora 22.00, la rubrica de sport a „Radiojurnalului“ se anunţă rezultatele diviziei B: suspans, creşte tensiunea, în sfârşit, crainicul anunţă neutru: CFR Paşcani-Poiana Câmpina, 2-0. Uraaa! Ştiinţa e-n A, Craiova e-n A! O mână de oameni avea să ne reprezinte pe noi, oltenii, Craiova şi toată Oltenia, pe prima scenă fotbalistică a ţării! O mână de oameni a făcut zeci de mii de oameni fericiţi şi mândri de Ştiinţa lor! Mulţumesc peste timp minunatului profesor Viorel Dobre, care m-a făcut să îndrăgesc (nu să iubesc) matematica şi să iubesc forever Ştiinţa Craiova. Poate este doar un simplu exerciţiu de memorie, dar sunt mândru că şi azi mai ştiu enunţul teoremei lui Pitagora, să zicem, dar şi „enunţul“ … poezie învăţată pe dinafară, cu echipa de aur care a câştigat promovarea: Vasilescu, Lungan, Geleriu, Pâcă Dumitrescu, Deliu (alintat-anagramat şi iedul), Tetea, Bărbulescu, „matrozul“ Ganga, Lovin, Anton, Onea şi, desigur, antrenorul-mână de fier, nea Lache Oţeleanu, fie-i amintirea veşnică!
A fost o vară de vis pentru copilul-elevul care eram. Întotdeauna spre sfârşitul verii mi se făcea dor de şcoală, de colegi, îmi doream să înceapă şcoala, să mă întâlnesc cu colegii, să mă aşez în banca mea, să simt mirosul podelelor date cu bradolină… Ei, bine, în acel sfârşit de august al lui 1964, dorinţa de a mă întoarce cu drag în locaşul de lumină venită din învăţătura de carte a fost eclipsată (parţial!) de dorinţa de a începe odată campionatul, de a fi prezent pe stadionul Tineretului, la primul meci în Divizia A al Ştiinţei, în 30 august. Adversară, nici mai mult, nici mai puţin… Steaua Bucureşti, care, la acea oră, însemna, printre alţii, Constantin, Jenei, Hălmăgeanu, Crăiniceanu, Sorin Avram, Suciu, Sătmăreanu, Voinea. Tribunele stadionului erau populate încă din noaptea de dinaintea meciului. Descurcăreţii şi-au petrecut noaptea în tribune, înarmaţi cu (ne)răbdare şi tutun, o juma’ de pâine, o roşie, o felie de brânză, table, coifuri, chipiuri făcute din Scânteia… Ai mei doar aşa m-au lăsat la stadion, având în vedere aglomeraţia, înghesuiala, dacă mă duc cu nea Sandu minte-ngustă. Nea Sandu era lăcătuş, avea un mic atelier pe strada Madona, lângă debitul de tutun al lui nea Tomiţă Armăşescu şi lângă casa soţilor anticari Gheorghiu, părinţii lui Mihnea Gheorghiu, mai sus un pic de celebrul „Izvorul rece“ şi de magazinul de pâine al lui Bonciu, de unde cumpăram eu pâine, trimis de mama, cu banii şi bonurile învelite în ziar, să nu le pierd, băgate adânc în buzunarul „şpilhozenului“. Noi, copiii de pe strada Madona, eram mai tot timpul prin atelier, nea Sandu „ne dădea de lucru“, ne lăsa să ne jucăm cu uneltele, mai meşteream, strângeam, desfăceam piuliţe, prindeam în menghină câte o bucată de fier, ori o pileam, ori o tăiam cu bomfaierul. „Măi Sandule, mai sărea câte un părinte revoltat, mă, tu ai dat în mintea copiilor? Ai minte-ngustă de copil… nu-i mai strânge, mă, ciopor la tine, că, uite, al meu veni aseară cu ochiul vânăt, că îi scăpă un arc de la broască drept în ochi…“ Şi aşa i-a rămas numele, Sandu minte-ngustă, dar renumele, printre noi, copiii, era de om cu suflet mare, frumos şi curat, de copil. Ca să merg cu nea Sandu la meci („mergem doi pe bilet, zici şi mata că sunt copilul dumitale“) şi pentru că mai erau doar două săptămâni până la începutul şcolii, ai mei m-au trimis în curte, la umbră, cu un creion, un caiet şi culegerea de Gheba să rezolv exerciţiile de la pagina cutare la pagina cutare. Dacă nu le termini până vine Sandu, nu mergi la stadion! Sigur că le-am terminat, ba, când a apărut nea Sandu, ca să nu mai pierd timp, am luat cu mine creionul, caietul şi culegerea, la stadion. Cu vreo două ore înainte de începerea meciului am plecat spre stadion. Râuri de oameni curgeau spre marea de oameni care era la acea oră stadionul Tineretului! Ne-a luat mai bine de o jumătate de oră să trecem de cerberii de la poarta principală de acces, luată cu asalt de puhoiul de oameni. Ne-a mai luat ceva timp să „înotăm“ până la locurile pe care ni le ţinuse încă de noaptea un prieten al lui nea Sandu. Au ieşit echipele la încălzire! Care e, mă, Constantin? Nuu, ăla e Crăiniceanu, tu nu vezi ce slab e? Da’ ce tânăr e portarul, Suciu! La jurnal, la film, părea mai gras şi mai bătrân! Ai noştri se încălzesc, par uşor timoraţi, mai trag şi ei cu coada ochiului la stelişti, noii colegi de campionat, vedete, deee! Începe meciul. Marea de oameni a devenit un vulcan! Dar, peste marea de oameni devenită vulcan a venit, în rafale, ploaia de goluri! Am primit patru goluri fără să îndrăznim să marcăm vreunul, la prima apariţie pe prima scenă a fotbalului românesc. O pornirăm la drum cu stângul! Dar, tot un stâng, stângul de aur al admirabilului om şi sportiv Ion Oblemenco avea să fie pilonul care a consolidat, a menţinut şi apoi a dat strălucire Ştiinţei noastre mulţi ani. Închei aceste aduceri-aminte cu o „minune“ întâmplată în ultimul meci al acelei prime participări a Ştiinţei în Divizia A. Meci decisiv cu Progresul Bucureşti. Victoria ne asigura rămânerea în A. Am învins cu 2-1. Memorabil rămâne golul lui Onea, înscris direct din corner. Eu cred că la acel gol, mingea, pornind din gheata lui Onea spre plasa porţii Progresului, a fost purtată de energiile, gândurile concentrate ale celui de-al doisprezecelea jucător, admirabilul public oltean, aflat lângă echipă, şi la bine, şi la greu.
Elev fiind, n-am avut eu relaţii prea principiale cu matematica, dar îi păstrez o frumoasă amintire profesorului de matematică Viorel Dobre. Fericită coincidenţă, cu strălucitul profesor de... sport, antrenorul cu acelaşi nume. Aşadar, Viorel Dobre, profesorul de ştiinţă exactă, era şi un mare iubitor de Ştiinţa Craiova. Era un apropiat al oficialilor clubului, al staff-ului tehnic, al jucătorilor. Cu Domnia sa, orele de mate deveniseră … suportabile, apoi, chiar plăcute, pentru că se încheiau cu discuţii relaxante despre fotbalul craiovean. Cam cu o săptămână înainte de vacanţa mare din anul şcolar 1963-1964, când mediile erau ca şi încheiate, noi, deşi copii de 11-12 ani, exersam cu dl Dobre calculul aplicat al probabilităţilor, calculam şansele virtuale şi reale ale Ştiinţei de a promova în Divizia A. Erau în cursă Ştiinţa Craiova, Metalul Târgovişte şi Poiana Câmpina. „Calculul“ nostru entuziast dădea câştigătoare, nu probabilă, ci sigură, Ştiinţa noastră, dar, Viorel Dobre ne-a tăiat entuziasmul: măi copii, totuşi, promovarea noastră depinde de jocul rezultatelor, depinde ce face Câmpina la Paşcani, dar, oricum, nouă ne trebuie victorie acasă cu Târgovişte. Din fericire, entuziasmul calculului nostru copilăresc a învins ... „îndoiala metodică“, motivată a profesorului. Şi a venit ziua meciurilor. Era 13 iunie 1964. Atmosferă incendiară, stadion arhiplin, Craiova bate Târgovişte cu 3-0. Toată suflarea oltenească aştepta cu sufletul la gură rezultatul de la Paşcani.
După ora 22.00, la rubrica de sport a „Radiojurnalului“ se anunţă rezultatele diviziei B: suspans, creşte tensiunea, în sfârşit, crainicul anunţă neutru: CFR Paşcani-Poiana Câmpina, 2-0. Uraaa! Ştiinţa e-n A, Craiova e-n A! O mână de oameni avea să ne reprezinte pe noi, oltenii, Craiova şi toată Oltenia, pe prima scenă fotbalistică a ţării! O mână de oameni a făcut zeci de mii de oameni fericiţi şi mândri de Ştiinţa lor! Mulţumesc peste timp minunatului profesor Viorel Dobre, care m-a făcut să îndrăgesc (nu să iubesc) matematica şi să iubesc forever Ştiinţa Craiova. Poate este doar un simplu exerciţiu de memorie, dar sunt mândru că şi azi mai ştiu enunţul teoremei lui Pitagora, să zicem, dar şi „enunţul“ … poezie învăţată pe dinafară, cu echipa de aur care a câştigat promovarea: Vasilescu, Lungan, Geleriu, Pâcă Dumitrescu, Deliu (alintat-anagramat şi iedul), Tetea, Bărbulescu, „matrozul“ Ganga, Lovin, Anton, Onea şi, desigur, antrenorul-mână de fier, nea Lache Oţeleanu, fie-i amintirea veşnică!
A fost o vară de vis pentru copilul-elevul care eram. Întotdeauna spre sfârşitul verii mi se făcea dor de şcoală, de colegi, îmi doream să înceapă şcoala, să mă întâlnesc cu colegii, să mă aşez în banca mea, să simt mirosul podelelor date cu bradolină… Ei, bine, în acel sfârşit de august al lui 1964, dorinţa de a mă întoarce cu drag în locaşul de lumină venită din învăţătura de carte a fost eclipsată (parţial!) de dorinţa de a începe odată campionatul, de a fi prezent pe stadionul Tineretului, la primul meci în Divizia A al Ştiinţei, în 30 august. Adversară, nici mai mult, nici mai puţin… Steaua Bucureşti, care, la acea oră, însemna, printre alţii, Constantin, Jenei, Hălmăgeanu, Crăiniceanu, Sorin Avram, Suciu, Sătmăreanu, Voinea. Tribunele stadionului erau populate încă din noaptea de dinaintea meciului. Descurcăreţii şi-au petrecut noaptea în tribune, înarmaţi cu (ne)răbdare şi tutun, o juma’ de pâine, o roşie, o felie de brânză, table, coifuri, chipiuri făcute din Scânteia… Ai mei doar aşa m-au lăsat la stadion, având în vedere aglomeraţia, înghesuiala, dacă mă duc cu nea Sandu minte-ngustă. Nea Sandu era lăcătuş, avea un mic atelier pe strada Madona, lângă debitul de tutun al lui nea Tomiţă Armăşescu şi lângă casa soţilor anticari Gheorghiu, părinţii lui Mihnea Gheorghiu, mai sus un pic de celebrul „Izvorul rece“ şi de magazinul de pâine al lui Bonciu, de unde cumpăram eu pâine, trimis de mama, cu banii şi bonurile învelite în ziar, să nu le pierd, băgate adânc în buzunarul „şpilhozenului“. Noi, copiii de pe strada Madona, eram mai tot timpul prin atelier, nea Sandu „ne dădea de lucru“, ne lăsa să ne jucăm cu uneltele, mai meşteream, strângeam, desfăceam piuliţe, prindeam în menghină câte o bucată de fier, ori o pileam, ori o tăiam cu bomfaierul. „Măi Sandule, mai sărea câte un părinte revoltat, mă, tu ai dat în mintea copiilor? Ai minte-ngustă de copil… nu-i mai strânge, mă, ciopor la tine, că, uite, al meu veni aseară cu ochiul vânăt, că îi scăpă un arc de la broască drept în ochi…“ Şi aşa i-a rămas numele, Sandu minte-ngustă, dar renumele, printre noi, copiii, era de om cu suflet mare, frumos şi curat, de copil. Ca să merg cu nea Sandu la meci („mergem doi pe bilet, zici şi mata că sunt copilul dumitale“) şi pentru că mai erau doar două săptămâni până la începutul şcolii, ai mei m-au trimis în curte, la umbră, cu un creion, un caiet şi culegerea de Gheba să rezolv exerciţiile de la pagina cutare la pagina cutare. Dacă nu le termini până vine Sandu, nu mergi la stadion! Sigur că le-am terminat, ba, când a apărut nea Sandu, ca să nu mai pierd timp, am luat cu mine creionul, caietul şi culegerea, la stadion. Cu vreo două ore înainte de începerea meciului am plecat spre stadion. Râuri de oameni curgeau spre marea de oameni care era la acea oră stadionul Tineretului! Ne-a luat mai bine de o jumătate de oră să trecem de cerberii de la poarta principală de acces, luată cu asalt de puhoiul de oameni. Ne-a mai luat ceva timp să „înotăm“ până la locurile pe care ni le ţinuse încă de noaptea un prieten al lui nea Sandu. Au ieşit echipele la încălzire! Care e, mă, Constantin? Nuu, ăla e Crăiniceanu, tu nu vezi ce slab e? Da’ ce tânăr e portarul, Suciu! La jurnal, la film, părea mai gras şi mai bătrân! Ai noştri se încălzesc, par uşor timoraţi, mai trag şi ei cu coada ochiului la stelişti, noii colegi de campionat, vedete, deee! Începe meciul. Marea de oameni a devenit un vulcan! Dar, peste marea de oameni devenită vulcan a venit, în rafale, ploaia de goluri! Am primit patru goluri fără să îndrăznim să marcăm vreunul, la prima apariţie pe prima scenă a fotbalului românesc. O pornirăm la drum cu stângul! Dar, tot un stâng, stângul de aur al admirabilului om şi sportiv Ion Oblemenco avea să fie pilonul care a consolidat, a menţinut şi apoi a dat strălucire Ştiinţei noastre mulţi ani. Închei aceste aduceri-aminte cu o „minune“ întâmplată în ultimul meci al acelei prime participări a Ştiinţei în Divizia A. Meci decisiv cu Progresul Bucureşti. Victoria ne asigura rămânerea în A. Am învins cu 2-1. Memorabil rămâne golul lui Onea, înscris direct din corner. Eu cred că la acel gol, mingea, pornind din gheata lui Onea spre plasa porţii Progresului, a fost purtată de energiile, gândurile concentrate ale celui de-al doisprezecelea jucător, admirabilul public oltean, aflat lângă echipă, şi la bine, şi la greu.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.3 din 20 voturi
Nota curentă: 4.3 din 20 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de eu:
bravo,tata! frumos scris pentru noi astia pe care ne-a crescut ostrovschi. - de Ion:"Poate este doar un simplu exerciţiu de memorie..." Cred ca e vorba de profesorul de matematica Ionel Dobre. Nu-i asa, Domnule Ion Dragan? Profesorul de volei este, intr-adevar, Viorel Dobre. Dar, asta e. Memoria e de genul feminin. De aia inseala.
- de petrică:Aşa cred şi eu, Ştiinţa nu e transferabilă ! În schimb, este necesar un transfer: întoarcerea acasă, din uitare, a stării de spirit Ştiinţa Craiova.Desigur, nu în rândurile admirabilui public, într-adevăr, al doisprezecelea jucător, cel mai fidel şi constant strălucitor, al Ştiinţei de până mai ieri. Nu putem pretinde , impune respect prin Federaţie, printre arbitri, certându-ne noi între noi. Degeaba rămâne (Doamne-ajută !) acasă Ştiinţa de azi, dacă nu se-ntăreşte cu (starea de spirit) Ştiinţa de ieri ! Cât despre numele profesorului, are dreptate "eu", într-adevăr, este Ionel Dobre şi nu Viorel Dobre. Dacă memoria numelor îi joacă feste lui Drăgan, să recunoaştem, memoria afectivă funcţionează optim ! Este un articol frumos, de suflet, despre Craiova , fotbalistică şi nu numai , din suflet, drept pentru care îl notez cu 5, în ciuda acelei scăpări de memorie.
- de Belcineanu:Articol excelent,ce-mi rascoleste amintirile.De mic am crescut in Belcineanu si nu am lipsit la nici-o manifestatie sportiva ce se desfasura pe Stadion,ca unul era,fotbal,handbal (in potcoava),hochei pe iarba (ati mai auzit de un astfel de sport),box,da ce box... Am devenit,suporter nelipsit,atfel ca la 13 ani am fost la Valcea cand de rezultatul respectiv a depins intrarea in B.Meciul l-am vazut de pe dealul din vecinatate,caci pe stadion nu a mai fost loc.A fost 1-1,Pantelimon a egalat, si Stiinta in B, "Cateaua" -n C.Dupa aceea tot parcursul din B prin care descris aici am ajuns in A.Ce jucatori, ce antrenori,ce spectatori, ce atmosfera. E drept vremurile nu se compara,dar nici ce se intampla azi, cand nu mai merg la meci, din cauza atmosferei de pe stadion,vulgarism,vi olenta,suspiciuni la cele mai multe faze.Acest conflict este generat de lipsa de diplomatie, prin care patronul trebuie sa-si etaleze bunele intentii ale cheltuirii de fonduri, primaria ( primar + consilieri ).Ambele parti vor avea de pierdut pentru ca mai mult isi etaleaza muschii si nu inteligenta diplomatiei. Ca o parere personala, primarul este inconjurat de o serie de sfatuitori rai, care numai binele orasului nu-l vor. Ce poti sa spui de Camataru, un bun fotbalist, dar efectul gheata de aur, a pus amprenta pe personalitatea sa...Toti stim ca la ordin, si prin ce mijloace a castigat gheata respectiva, nu tot asa va castiga si o echipa a orasului. Promit, ca daca echipa va juca pe stadionul din Craiova , nu voi lipsi de la meciuri. Primarul sa nu uite ca dansul este efemer, dar fotbalul va ramane....
- de Pescaru Viorel:Dle Dragan, mi-ai rascolit amintirile ! Am fost la ultimul meci al Stiintei atunci cand a invins pe Targoviste cu 3-0,! Ce entuziasm ! Ai uitat insa sa amintesti, ca la primul meci din divizia A. Lovin i-a rupt mana portarului stelist Suciu, evident, involuntar ! Am fost si la acel meci.. Apoi, prezentele mele la stadion s-au mai rarit, dat fiind ca nu locuiam in Craiova, ci undeva departe. la 250 km. Au fost, dealungul timpului, meciuri memorabile ale Craiovei! Poate de atunci, poate de mai incoace, oltenii au iubit aceasta echipa, mai mult ca pe orice ! Dar sa ne intoarcem la zilele noastre. Ce avem acum ? O echipa care se straduieste sa supravietuiasca si un primar, care cere cu insistenta desfiintarea acestei echipe ! Cum il mai suporta, oare, Dumnezeu ? Pe timpurile alea, se juca din placere, fotbalistii nu aveau salariile de acum, Ei erau angajati la diferite intreprinderi, pe diferite posturi si evident, nu se duceau la munca, n-aveau cum ! Asta era rasplata lor ! Si jucau fotbal de placere ! Dar sa revin la primar ! Omul asta, ajuns conjunctural in aceasta functie, isi bate joc de cea mai iubita echipa din Oltenia ! Din cauza lui, echipa va fi nevoita sa joace meciurile de pe teren propriu la Severin ! Ar fi mai bine, ca iubitorii fotbalului din Craiova , sa ceara demisia primarului ! Ar fi o masura buna si un act de justitie, fata de acesti minunati spectatori ! Cand va trebui sa joace acasa in etapa a doua din retur, cred ca va fi o mare manifestatie in fatza primariei! Omul asta, merita sa fie alungat cu pietre din Craiova ! A facut un gest incalificabil ! Va dati seama, cat il poate uri pe Mititelu ? Eu nu cred ca mai este cale de impacare intre patronul echipei Mititelu si primarul Solomon !
- de Ilie:Eu cred că în această poveste principalul vinovat este primarul. I-aş pune o sungură întrebare: dacă pleacă U de pe stadionul "Ion Oblemenco", ce sa va alege de acel stadion? Cine îl va mai întreţine, cu ce bani şi în ce scop? Va ajunge, în cîţiva ani, o ruină pentru că un stadion pe care nu se organizează competiţii sportive este deja un stadion mort! La asta trebuie să se gîndească, în primul rînd, municipalitatea şi să găsească soluţii de compromis.
- de antifotbal:Ba voi chibitii astia sunteti tampiti, voi nu intelegeti ca U Craiova e de fapt SC Mititelu srl? Daca v-ar duce capu sa intelegeti treaba asta ati intelege si restu.
- de EU !:In afara de SC Mititelu, mai sunt: SC.Paskany, SC Bucsaru, SC Becali,SC Iancu, SC Copos, SC Porumboiu, SC Borcea et company,, etc, pana la nr 18 ! Si care e problema ta,bai, anti fotbal ! Tu esti si anti fotbal si anti Mititelu, Nu vrei sa te duci tu, undeva si sa ne lasi pe noi , cu durerile noastre, in pace ? Hai, fa-ne placerea asta ,si du-te, tata !
- de antifotbal:Nu ba EU-le eu sunt de fapt antiprostie. Pai daca U Craiova e firma particulara si are un patron, ce treaba aveti ma voi cum isi face ala afacerile, nu-i dati voi sfaturi si lui Tiriac pe unde sa-si puna bancile si cat sa faca dobanda? In cel mai rau caz poate sa nu va placa ce face el, da voi n-aveti nici o treaba decatt sa latrati si voi ca n-aveti ce face. Ce ma ingrijoreaza pe mine e altceva: mult prostie in tara romaneasca.
- de Tot de EU:Da, e multa prostie in tara romaneasca si te pomenesti ca tu esti o minte luminata, nu ? Lasa, fii tu anti fotbal, anti prostie, fii anti ce vrei da numai lasa comentariile, ca esti din ce in ce mai penibil, desteptaciunea pamantului !
- de Nu poate pleca:Eventual sa-si ia jucatorii si carabalacurile. "Universitatea" Craiova e marca inregistrata la Craiova, nu la Severin. Sunt unii care abia asteapta sa dispara Mititelu din Banie si sa faca la Craiova o noua echipa cu acelasi nume care este apartine institutiei omonime de invatamant superior.
- de ZERO:DUPA CE CA NU AM FOST IN STARE SA PUNEM UN PRIMAR , ACUM RAMINEM SI FARA ECHIPA , MAI URMEAZA SA NE PUNEM.......... CAPRA . PARDON .
- de Statie in locul detectorului radar:Daca politia va putea lasa radarele in stand by ca sa ne prinda, atunci va trebui sa ne cumparam statii cum au soferii profesionisti si sa ne anuntam intre noi cand vedem vreun radar pe undeva. Stabilim o frecventa si o facem publica de ex. aici la GdS si gata. Sau facem rost de frecventele soferilor profesionisti si mai tragem si noi cu urechea.
- de mit:Ma,copii,sunt ca tatal vostru.Mititelu se supara si zice ca muta Stiinta la Severin ca sa ne faca sa-l uram pe Solomon.Dar cei care sunt suparati pe Basescu unde mai muta tara asta? Nu vedeti ca "raia"PD-L-ista se intinde ca o pecingine peste tot?Ascultati-ma pe mine,ori trecem cu totii la bulgari,ori doboram "L"-egionarii,cu al lor "capitan" de cuib.Berceanu e "mondialu' ".
- de EU:Asa este si e dureros ! Dar cand juca la Caracal nu era tot U, Craiova ? Sau cand a jucat pe Electro, nu era tot U, Craiova ? A jucat si la Tg, jiu, nevoita, dupa cum imi amintesc ! Poate nu intelegeti! Oriunde va juca, va fi tot Universitatea, echipa nu se desfiinteaza asa cum vrea solomon, ea joaca de nevoie la Severin, pentru ca pe Oblemenco nu e lasata, si-a incheiat intelegerea, gata ! Va veni inapoi peste doua sezoane si jumatate, adica la inceputul editiei 2012-2013 ! Asta e ! Intre timp, vor fi alte alegeri la primarie si poate va vine mintea la cap, stiti la ce ma refer ! Daca intre timp. primarul face alta echipa, sa fie sanatos! Echipa aia, nu se va numi Universitatea Craiova, pentru simplul motiv ca Universitatea Craiova, e numai una, e unica ! Degeaba incearca primarul sa va linisteasca, el niciodata nu va putea face o echipa de liga I, pentru ca costa foarte multi bani ! Si de unde ia el banii, din banii publici ? Sa fim seriosi ! Cine ii da lui voie sa cheltuiasca banii publici, milioanele de euro, pe echipa lui solomon ? Dar poate, intre timp. vom scapa de solomon, fie pe cale naturala, fie prin indepartarea lui de la primarie ! Si atunci, lucrurile vor intra in normalitate !
- de didi:Distruge Basescu o tara dar un primar o echipa si un simbol. Interesele lor pe primul loc.
- de huoseverinu:nu nenteresaza de echipa lu asta, sa nu sastepte sa tanem cu severinu. ducasa la severin ca vedem noi. Stiinta tot Stiinta, nu piere, stati linistiti.
- de Apostolul Pavel:Tzarane de la nr. 17, cate clase ai ?
- de gura pacatosului:Fotbalul este un joc sportiv care in timp datorita amatorilor de dispute, comentarii, critici si pasiune a devenit spectacol....mai bun s-au mai prost. Pentru multi neavizati..l mai mult conteaza rezultatul si mai putin spectacolul...Chiar daca joaca prost echipa...dar castiga meciul..ei sunt multumiti. Pasiunea extrema le intuneca mintile. putini au fair play-ul sa recunoasca ca adversarul a fost mai bun...Eu unul prefer spectacolul sportiv, care poate fi realizat nu numai cu talent... ci si cu pasiune si vointa de a-ti invinge adversarul prin mijloace conforme cu regulamentul sportului pe care il practici...si de pe urma caruia castigi bani multi.... poate mai multi decat efortul pe care il depui
- de Pt tzaranu di la 18:dute ba dacilea, nu mai da leptii, ca tzarane nu sa scrie ca tine, auzashi ? Nu poate omu sa dea si el o poama ca sari tu la gat...
- de Apostolul Pavel:Ba, nu te supara ca te fac tzaran! Fii atent cum trebuia sa scrii! Compara cele doua scrisuri si apoi comentezi : " Pt. tzaranul de la nr. 18: Du-te, ba, d-acilea, nu mai da lectii, ca tzarane nu se scrie ca tine, auzisi ? Nu poate omul sa dea si el o poama, ca sari tu la gat... ! " Acum, intelegi dece te-am facut tzaran ?
- de geo1968:Totul este frumos pina iti da-i seama ca un foc care a ars polivalenta a ucis amintirile dar si visele oltenilor.Este pacat ca Mititelu nu a fost inteles si ajutat.El atit a putut atit a facut.Noi ceilalti am stat si ne-am uitat,atit am fost instare.Poate nu ne-am educat copii sa respecte realizarile altora si amintirile noastre,visele se retraiesc atunci cind le poti spune si la alti care sa-le retraiasca si ei,fara sa-si injure propriile sperente si idoli. Consilul Municipiului Craiova este manevrat de catre primar dar si de alti membri ai,, Craiovei Maxima" pe care au tradato cu prima ocazie care le-a aparut chiar in vafoarea lui Dinamo. Astept ca consilul local care reprezinta craioveni sa i-a o decizie,sa fie niste barbati adevarati nu sa trimita ,,portarei'' pe la usile Universitati Craiovei sau sa recunoasca ca nu reprezinta nici ei nici primarul Craiova. Cu respect pentru ce-i care iubesc cu sufetul nu cu mintea ,,Aceasta Craiova"
- de cosmin:lasati-ne stiinta acasa!
- de tibixx:bla bla bla.........alta poveste de umplutura.....sa nu iasa ziarul cu o pagina alba :D
