La Facultatea de Drept, studentul trebuie să înveţe, pe lângă sute de coduri legislative, şi câteva principii care ghidează mersul justiţiei. Unul dintre ele este principiul „onus probandi“, care pune o întrebare de bază: cui îi revine sarcina de a face dovada într-un proces? Astfel, acuzatorul este cel care trebuie să demonstreze vina inculpatului. Este un principiu simplu, fără de care studenţii de la Drept nu pot trece anul.
În cazul eliberării criminalului Gorbunov, procurorul care îndeplinea funcţia acuzatorului a fost cuprins de clemenţă. Marius Vlădoianu, procurorul de caz, a recomandat eliberarea criminalului, decizia sa fiind susţinută de colectivul de procurori al Parchetului Dolj! Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, afirma cu câteva zile în urmă că nu atât corupţia, cât incompetenţa este marea problemă a justiţiei din România. Dar ne putem gândi la incompetenţă atunci când procurorii craioveni fac uitate principiile elementare ale meseriei pe care o practică? Să fim indulgenţi şi să încercăm să o facem… Aflăm însă că acelaşi procuror, despre care credem, deocamdată, la sfatul ministrului, că este incompetent, este urmărit într-un dosar DNA pentru acceptare de mită din partea unor interlopi craioveni. Mai mult, tot el a fost acuzatorul lui Adrian Marius Berceanu, în dosarul în care acesta este judecat pentru deduceri ilegale de TVA de 19 milioane de euro. Adrian Berceanu a fost eliberat însă, devenind prieten „de cafea“ cu celălalt eliberat, criminalul Gorbunov. E dificil, foarte dificil ca în aceste condiţii să ne gândim tot la incompetenţă.
Să vorbim acum despre alţi absolvenţi ai Facultăţii de Drept. Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Virgil Andreieş (un magistrat mai tânăr, de altfel), afirmă despre judecătorii de la Tribunalul Dolj că activează într-o instituţie cu deficienţe foarte grave. Judecătoarea Maria Nicola, care l-a eliberat pe Gorbunov, are şi probleme de conduită, fiind cercetată de CSM şi sancţionată pentru atitudine nedemnă. Şi nu este singura, în Craiova existând judecători care au fost căsătoriţi cu acuzaţi pentru evaziune fiscală sau care au copii celebri pentru infracţiuni repetate.
Oraşul mafiei este numită Craiova de către presa centrală. Or, mafia nu este generată de incompetenţă, ci de corupţie. O creatură obeză stă crăcănată peste oraş. Are zeci de capete prinse în gulere albe din care hoţii de lux zâmbesc gras la festivităţi oficiale. Are sute de mâini care şerpuiesc cu plicuri pe sub birouri de procurori şi judecători. Ochii ei mici îngropaţi în osânză sclipesc crud, în timp ce fălcile macină minciuni peste minciuni. Pentru cei care se revoltă, creatura obeză are trupe de pitici cuţitari cu dinţi ascuţiţi şi inima pusă la bancă. De pe pielea-i unsuroasă cad picături uriaşe de sudoare în care se îneacă oamenii cu vise cinstite.
Există însă şi câteva semne de speranţă: Ioan Băla, şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, şi Virgil Andreieş, preşedintele CSM, sunt oameni din sistem care nu au ezitat să spună adevărul. La DNA lucrează un grup de procurori tineri, care, sub conducerea lui Daniel Morar, au reuşit să o înţepe de câteva ori pe obeza creatură. Dar mai este nevoie de mulţi alţii.
Undeva, între faldurile acelei creaturi obeze, câţiva studenţi învaţă despre „onus probandi“ şi prezumţia de nevinovăţie. De ei este nevoie şi să sperăm că soarta îi va îndruma pe drumul cel drept. Căci, deocamdată, trăim într-un oraş corupt până la măduvă.
