Vacanţa mare

Stelian TANASE

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Eh, parlamentarii şi-au cam terminat treaba. Mai au o perioadă grea, ultima sesiune, cea din toamnă, şi se poate spune că, în anii aştia, 2004/2008, au făcut ceva treabă. Probabil succesul cel mai mare a fost povestea cu intrarea României în Uniunea Europeană, care a marcat toată această legislatură şi a avut un impact asupra întregii vieţi a societăţii româneşti. Să spunem că parlamentul a votat ca iepuraşii, conştiincios, tot ce i s-a trecut pe sub nas, într-o viteză ameţitoare, fără măcar să citească legile cerute de Bruxelles, numai din dorinţa de a fi la timp cu lecţiile făcute. Mai târziu, unii şi-au mai dat seama că erau destule de discutat. Dar asta, într-un parlament mai profesional şi mai puţin cu pantalonii în vine. Una peste alta, parlamentul a ieşit cu bine din această încercare. Altă faptă de arme, de data asta la capitolul minus, a fost suspendarea preşedintelui Traian Băsescu şi apoi pierderea jalnic/glorioasă a referendumului care a urmat. A fost o gafă de proporţii cosmice, făcută de fierbinţeala unor partide, care au citit prea multe romane politico-poliţiste în care potera îl prinde negreşit pe bandit. PSD, în principal, dar nici PNL nu s-a ţinut bine. Dacă treaba rămânea pe coridoarele parlamentului, prin sălile unde au avut loc şedinţele în plen, Traian Băsescu se alegea cu bila neagră, cu o pată la dosar pe care nu o mai ştergea nimeni. Numai că aceşti 322 de domni imprudenţi şi deloc atenţi la ce spune lumea românească au vrut o bătălie în toată regula, de mari proporţii. Gen Hastings, Austerlitz sau Marna, şi  şi-au luat-o scurt după ceafă. Electoratul a sancţionat dur aventurismul politic şi a votat în favoarea preşedintelui. Povestea cu Nixon, care a zgândărit imaginaţia multora în acel an pe Dâmboviţa, era cu totul diferită şi se petrece pe altă planetă şi în altă epocă.
Băsescu a câştigat detaşat. Electoratul l-a votat cu o majoritate confortabilă şi i-a dat un avans considerabil faţă de ceilalţi eventuali contracandidaţi pentru 2009 în cursa pentru Cotroceni. La data referendumului împins prosteşte de parlamentarii noştri bravi, Băsescu se afla în declin în sondaje la popularitate şi încredere. Pretenţiile parlamentarilor au inventat un personaj, un erou de western, şi telenovela „singur împotriva tuturor“ „Băsescu se luptă cu sistemul ticăloşit“ l-a singularizat şi transformat într-o victimă. I-a dat o statură naţională, a dat o cauză, mai mult chiar decât alegerile din 2004, unde luase în plus ceva peste 200.000 de voturi decât Năstase. Cum rezultatul referendumului l-a adus pe val, Băsescu ar trebui să le mulţumească parlamentarilor pentru asta, în loc să îi atace permanent. Fără ei, ar fi fost undeva la 15/20 de procente în sondaje, dacă avea ceva noroc.
Reînviat, el a adoptat un ton belicos vizavi de parlament, aducând în discuţie teme ca parlament unicameral, republică prezidenţială, micşorarea numărului de parlamentari, reducerea atribuţiilor parlamentului. Teme serioase, dar, ca şi în cazul „luptei împotriva corupţiei“, văzute de preşedinte ca un instrument politic propriu împotriva celorlalţi, şi nu ca o încercare de reformă profundă a sistemului.
Una peste alta, parlamentul actual abia ia o notă de trecere pentru cei patru ani. Iniţiativa Ghişe/Funar pune colac peste pupăză, şi mai ales votul în unanimitate dat de Senat, care acoperă de ruşine pe toţi cei care au votat o asemenea prostie.