(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3764. Sâmbătă, 23 Iunie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
comentariu
Pesedişti şi liberali. Pe de-o parte!
Opinii - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Exerciţiile de exprimare liberă ale domnului Vanghelie, desfăşurate săptămâna trecută şi numite astfel de una dintre ţintele luate în cătare (Vasile Dâncu), mi-au amintit două întâmplări. Pe prima mi-o spunea, când eram copil, tanti Dida (sora mamei mele): „Cam veştedă!“, zicea o cucoană, luând în palmă o varză din căruciorul unui precupeţ şchiop. El păşea (în jurul clientei), aruncându-şi înainte coapsa dreaptă (m-aş bucura dacă aţi încerca fizic această mişcare, ca să nu fie vreun dubiu) şi bombănind: „De-asta am, de-asta vă dau!“ (mi se pare că replica se potriveşte uneori şi lui George Becali). Cea de-a doua întâmplare a povestit-o, mai târziu, mai haios şi mai pe larg decât o fac eu acum, Babi. Era vorba despre romii (ţigani pe atunci) angajaţi de autorităţile din Severin să vopsească un vapor, pe vremea lui Ceauşescu, cu puţin înainte de un 23 August (respectarea deadline-ului era importantă pentru activişti, căci aşteptau vizita unui ministru). Meseriaşii se ţinuseră de cuvânt, vaporul arăta foarte bine în ziua festivă, dar, la primele manevre, s-a dovedit celor prezenţi că era vopsit doar pe partea dinspre mal. Evident, după plecarea înalţilor oaspeţi, cei în drept i-au chemat pe romi la ordine, iar aceştia au scos imediat contractul care le dovedea, negru pe alb, nevinovăţia: „Noi, X, Y şi Z… pe de-o parte! Iar primăria, pe de altă parte!“.
Că revoluţia lui Vanghelie va avea amploarea furtunii dintr-un pahar cu apă era de aşteptat, şi e firesc să fie deja uitată, în momente în care social-democraţii obţin de la guvernul Tăriceanu tot ce vor - bani pentru comunităţile locale administrate de oamenii lor, şefia unor instituţii (între care televiziunea publică) etc. Ar fi obţinut şi ce nu vor - majorarea pensiilor cu 50 la sută (o idee prea bună ca să nu o aplice chiar ei, când vor fi la guvernare, eventual îmbunătăţită: de ce nu o creştere cu 100 la sută?), de-ar fi fost o soluţie cu acoperire economică. Dacă e posibilă, de ce Geoană a renunţat?, când şi pentru asta are la îndemână sesamul: moţiunea de cenzură (căci Tăriceanu, ca un liberal care se respectă, pare dispus să aplice cu ochii închişi politicile social-democrate). Dacă nu e posibilă, pare măcar convenabilă pentru PSD: „Noi am cerut, liberalii n-au vrut“ („Crezi că sunt ipocrit?“; „Dacă e de bine… da. Dacă e de rău, nu“, îmi amintesc un schimb de replici din „Motorcrossed“, film pe care nu-l recomand nimănui).
Ca armonia să fie deplină, mai lipsesc din cadru: Iliescu, scăpat de dosarele „Revoluţia din 1989“, „Mineriada din 13 - 15 iunie 1990“ şi Adrian Năstase, care e gata să dea o mână de ajutor la irigaţii şi să îşi pună experienţa în slujba partidului, din câte spunea recent la televizor.
Avem un guvern performant? Este opoziţie ce face PSD? Este putere ce arată PNL? Relaţia dintre cele două partide poate fi numită conlucrare sau şantaj politic? Dovedesc ele responsabilitate faţă de binele ţării sau interes pentru funcţii şi frică de anticipate? Dacă PNL şi-a pierdut încrederea unor simpatizanţi (s-or fi simţit ca atunci când ţi se spune pe alt nume, în pat), PSD se învârteşte în jurul cozii, ca să zic aşa. Eu le-aş spune că, deşi democraţii lui Boc se umflă-n pene şi-n sondaje, rămâne ca la şah: poţi câştiga partida şi atunci când începi cu piesele negre (dacă ştii jocul, dacă îţi asumi un examen de capacitate, că tot se afişează rezultatele elevilor). Dar, ca să-l parafrazez pe poetul Paul Daian, ei m-ar crede?
Că revoluţia lui Vanghelie va avea amploarea furtunii dintr-un pahar cu apă era de aşteptat, şi e firesc să fie deja uitată, în momente în care social-democraţii obţin de la guvernul Tăriceanu tot ce vor - bani pentru comunităţile locale administrate de oamenii lor, şefia unor instituţii (între care televiziunea publică) etc. Ar fi obţinut şi ce nu vor - majorarea pensiilor cu 50 la sută (o idee prea bună ca să nu o aplice chiar ei, când vor fi la guvernare, eventual îmbunătăţită: de ce nu o creştere cu 100 la sută?), de-ar fi fost o soluţie cu acoperire economică. Dacă e posibilă, de ce Geoană a renunţat?, când şi pentru asta are la îndemână sesamul: moţiunea de cenzură (căci Tăriceanu, ca un liberal care se respectă, pare dispus să aplice cu ochii închişi politicile social-democrate). Dacă nu e posibilă, pare măcar convenabilă pentru PSD: „Noi am cerut, liberalii n-au vrut“ („Crezi că sunt ipocrit?“; „Dacă e de bine… da. Dacă e de rău, nu“, îmi amintesc un schimb de replici din „Motorcrossed“, film pe care nu-l recomand nimănui).
Ca armonia să fie deplină, mai lipsesc din cadru: Iliescu, scăpat de dosarele „Revoluţia din 1989“, „Mineriada din 13 - 15 iunie 1990“ şi Adrian Năstase, care e gata să dea o mână de ajutor la irigaţii şi să îşi pună experienţa în slujba partidului, din câte spunea recent la televizor.
Avem un guvern performant? Este opoziţie ce face PSD? Este putere ce arată PNL? Relaţia dintre cele două partide poate fi numită conlucrare sau şantaj politic? Dovedesc ele responsabilitate faţă de binele ţării sau interes pentru funcţii şi frică de anticipate? Dacă PNL şi-a pierdut încrederea unor simpatizanţi (s-or fi simţit ca atunci când ţi se spune pe alt nume, în pat), PSD se învârteşte în jurul cozii, ca să zic aşa. Eu le-aş spune că, deşi democraţii lui Boc se umflă-n pene şi-n sondaje, rămâne ca la şah: poţi câştiga partida şi atunci când începi cu piesele negre (dacă ştii jocul, dacă îţi asumi un examen de capacitate, că tot se afişează rezultatele elevilor). Dar, ca să-l parafrazez pe poetul Paul Daian, ei m-ar crede?
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.5 din 8 voturi
Nota curentă: 4.5 din 8 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Termopan de Midia:
Dar din shantz cine mai scoate caprele??????Ca sunt toti ocupati cu vopsitul gardului pe de o parte! Yes, yes, of course ,thank you very much pt scrierea frumoasa! - de Victor Socolovici:Domnule Ungureanu, Ca sa ajungi la fericire trebuie sa treci prin nefericire. Intrebarile pertinente pe care le puneti la sfarsitul articolului dumneavoastra, demonstreaza ca poporul roman mai trebuie sa suporte multe nenorociri ca sa ajunga la fericire. Deocamdata nu are cine sa il scoata din acest impas.Politica romaneasca a fost frumoasa in primele momente de dupa decembrie 89.Era ca atunci cand iti e sete si bei un pahar de apa! Adica esti fericit ca ti-ai satisfacut o necesitate vitala.Cand politica romaneasca te obliga sa bei 50 sau 100 de pahare de apa salcie si fara sa-ti fie sete, asta e o mare nenorocire. De aceea trebuie sa acceptam ca pe o intimitate a noastra, nenorocirile, ofensele insultele semenilor nostri(alesi sau alegatori). Astfel totul ar fi tern !
- de Viorel P.:Ce se intimpla, domnilor? Lipseshte la apel dl. Rotariu?????
- de cmu:chiar nu stiu cine ar fi in stare sa scoata caprele din shantz...:) desi ele nu sunt mai nabadaioase decat ale altora si, probabil, pot fi scoase... cu batzul, cu fonduri europene ca momeala :)... etc. mie nu mi s-a parut frumoasa politica nici in 90. m/am simtit frustrat vazand cine preia fraiele, iar lucrurile nu s/au schimbat, de atunci, chiar daca au aparut mai tinere clone. nu stiu daca e bine sa acceptam. nu sunt foarte priceput, nu stiu daca in suedia, sua, uk, germania, franta, islanda televiziunea publica, de exemplu, este condusa de secretarul executiv al unui partid politic (indiferent de partid). sunt putin obosit sa vad ca suntem tot 'originali'. va multumesc pentru opinii. am citit cu interes.
- de I C from NY:Asta pe de o parte. Pe de alta parte, si eu stau si ma intreb ce au in comun PNL si PSD? Litera "P"? De la "prosti"?. Nu ca de astia au si altii. Vreau sa zic "p"-uri. "N"? De la "nesimititi"? Nu. Astia sant aia care sunt si "incredibili". Ca re nu sunt in stare sa raspunda, sa vada de ce Tariceanu si Geoana se impaca!? Si de ce Basescu si Tariceanu s-au certat asa de tare incat au ajuns sa schimbe pe D.A. cu NU?! Cand eram copil eram suparat pe batranu', ca ne spunea aceeasi poveste in fiecare seara. Si ne raspundea si el ca precupetu: asta stiu, asta va spun. Ca pe atunci nu erau nici tilivizor si nici inãnet(americanii nu-l zic pe t, de lene). Avea unu' un patifon, cu placa zgariata, cu sant. Pe care o punea duminica sau la sarbatori sa ne cante aceeasi placa. Cand ne spalam si ne imbracam frumos. Eu puneam camasa cusuta cu rauri oltenesti, cu fir albastru. Si descult. ca asa era atunci. Sa simtim pamantul sub picioare. Nu ca acum. Nici vorba de nesimtiti si de imputiti pe atunci la tara. Dadeam "buna ziua" toti. Ca americanii . Toata ziua, buna ziua: Hai! Hau ã iu? Hau ar iu gãuin?... In fine. A mai trecut inca o saptamana cu povestitorul Mihai. Inca o saptamana "pe apa Sambetei". Fara sa fim instare sa dam, la niste intrebari, un raspuns. Care, de fapt, este simplu : "Ei se cearta, ei se-mpaca. " "Corb la corb nu-si scoate ochii". Iar noi stam si ne uitam unii la altii tot ca p..., ca p.... Punct.
- de elev-Craiova:-Alte doua povesti adevarate- I.-Un "naiv"povestea ca prin vara anului '84 a plecat catre"canal"(Cerna voda)sa isi duca socrii pe la unul dintre feciorii ce lucra ,cu mandrie patriotica,la realizarea celui mai important obiectiv industrial al "epocii de aur"Pe drum,nea Costica-ca asa il chema pe tata socru- l-a rugat pe "naivul" nostru sa opreasca la marginea unui lan de porumb. Nici nu a apucat nea Costica sa intre in lan ca un vigilent paznic la si fluierat cu "tignalul".: -Und e te duci mosule? -Unde merge imparatul pe jos. -Daca te tipi taman aci dute,dar sa nu te puna michiduta sa te atingi de vreo druga! -De porumb fierti plecai deacasa,taioca,si tot din cauza lor ma lovii burta.Este drept ca nu sunt ca astea de mari,si "fiinca' venii vorba sa nu pleci, ca dupa ce ma"fericesc"vreau sa te intreb si eu ceva. -Acum ai vrea sa te si pazesc ?,daca ai ceva de intrebat intreaba-ma acum. Tarlaua de porumb era deosebita."Coceanul "de doi metri cu tre drugi pe el,randurile drepte si fara pic de buruiana,iarba de pe taluzul de la marginea santului bine cosita,parca era gazonul de pe Centralul din Banie... -Ce localitate este asta? -Pai dumneata nu stii?Petresti,satul lui tovarasa. Nea Costica intra grabit in lan si rosteste ca pentru sine:"Astea cred ca au contract cu Dumnezeu pentru tot neamul..." Dar stupoare.Nici nu apuca mosul sa faca zece pasi ca nu mai putea sa inainteze de atatia scaieti si turita.Pusa mana la falca si graii din nou:-"Si la ei tot ca la noi!". II.-Tot"naivul"nos tru povestea ca prin '94-95'manat de rezolvarea unor probleme de servici a sunat la unul din comsilierii lui Vacaroiu sa-l primeasca in audienta.Chiar daca pe timpul raposatului erau in relatii de amicitie,acum,desi i-a acceptat audienta,din tonul lui se vedea ca il primeste cu lehamite. L-a primit protocolar, la data si ora stabilita,iar dupa ce i-a ascultat pasul s-a luminat si i-a spus zambind:-Esti prima cunostinta care,de un an de zile,a venit sa ceara ceva pentru institutie. Nici nu au apucat sa termine discutia ca usa a fost larg deschisa si doi parlamentari(un psdr-ist si un pntd-ist au intrat agale pe use: -Ce te holbezi ba asa la noi? -Pai,va porcaiti toata ziua in parlament si acum parca ati fi frati. -Ba ,tot prost ai ramas.Asa se fac afacerile.Plecam noi,vin ei,...plesca ei venim noi... "Naivul"no stru si acum povesteste:"Am crezut in revolutie,am crezut in schimbare,am crezut in schimbarea schimbarii,am crezut ca o sa traim bine,dar abia acum inteleg cat adevar graiau "alesii"nostrii.Cu toate astea mai sper...
- de cmu:interesante toate 3 povestile... sunt curios ce era pe placa aia de patefon...simt si eu ca fiind 'pe apa sambetei' un comentariu care nu schimba nimic. in ce priveste infratirea parlamentarilor intru propriile afaceri, greu de egalat. mai aflam cate ceva, cand se cearta intre ei....(in mass-media).
- de Victor Socolovici:Domnule Ungureanu, Peste tot in lume, primul,, patron ,,al in sectorul cel mai modern si mai raspandit al informatiei-radiotel eviziunea- este (inca!)statul. In ciuda multe,, revolutii,, si teorii ,comunicarea vorbelor si a imaginilor ramane supusa monopolului public. Nu vin aici cu aceasta completare ca sa afirm ca trebuie sa dispretuim eforturile de liberalizare a mass-media.Dar, just, problema nu e aici si nici nu e cea mai buna ipoteza.Libertatea este altceva! Dintotdeauna jurnalismul a ramas atasat de politica.Citeam mai demult in ,, Istoria presei americane,,(SUA si Canada) cum multi senatori si deputati din cele 2 tari au ajuns la directia unor jurnale sau radioteleviziuni.Dup a un anume timp s-a simtit influenta conservatoare sau liberala(Canada),dem ocrata sau republicana in mediul comunicarii.De exemplu, un senator, fost director general al jurnalului ,,Devoir,, prin anii 60-70, a interzis jurnalistilor sa scrie sau sa comenteze despre senatul canadian! Opinia mea e ca lupta pentru putere in privinta controlului redactional sau, mai simplu,al puterii jurnalistilor asupra profesiunilor este o problema veche,cam in toate tarile si intoate regimurile. As pune intrebarea urmatoare:nu e normal ca jurnalistii sa detina puterea reala, un drept asupra continutului jurnalului sau programului de radioteleviziune,sa aibe politica sa de informare si gestiunea acesteia? In principiu toti spunem,,Da,,! Dar cand vine vorba sa se discute sau sa se negocieze formele pentru a concretiza principiul, izbucneste scandalul! A schimba directorul general,a instala pe cel mai bine intentionat consiliu de administratie al radiodifuziunii, a reorganiza serviciile, o obtine angajamentul solemn din partea guvernelor ca nu se vor amesteca cu nimic este pierdere de timp. Si noi nu avem nimic esential.Nu auzim decat un sunet de clopot si acela modulat! Sa anunti boala nu e suficient, trebuie cautata cauza! Deci sa abolim monopolul de emisie, sa eliminam tiranul. Putem sa ne imaginam ca o asemenea armata de politicieni care detin terenul de alegeri, de favoritism politic, de nepotism, de lovituri sub centura si de toate mizeriile politicii ar respecta dreptul la informarea corecta?
- de I C from NY:Acum am sosit de la lucru. E sambata, dar eu lucrez si la aceasta varsta, 6 zile pe saptamana. Dar nu ma plang atata timp cat ma mai duc picioarele si bratele. Aici lucrezi atata timp cat vrei si cat poti. Daca mai poti. Sa va spun drept nici eu nu-mi mai aduc aminte ce cantece mai erau pe placile alea de patefon. Ceva muzica populara, probabil. Cu Ion Luican, Maria Tanase sau alte Marii ale muzicii noastre populare. Ceea ce mi-a ramas in minte, in memorie , este zgariitul acela de ac, pana trecea santul, daca bratul ce avea acul in cap era impins. Si ca duminicile erau foarte frumoase ca nu lucram toata ziua. In comuna din care sunt eu se lucra tot timpul anului. Mai putin sarbatorile religioase. In ceea ce priveste inutilitatea celor scrise de Dvs., care au starnit totusi interes in randul comentatorilor, nu cred. Pentru ca nimic nu e facut pentru nimic. Ceva se va alege cu timpul. Cand se vor mai decanta lucrurile. Felul de a depana trecutul cu povesti e agreabil. Nu e violent. Si ne ajuta sa trecem mai usor peste necazurile prezentului si sa mai speram, asa cum zice elevul de mai sus, reamintesc, preferatul D-lui Profesor. Despre independenta presei, despre separarea puterilor in stat se pot spune multe lucruri. Teoretic da. Practic foarte greu. L-am auzit pe Mitterrand cand zicea asa: Ce fel de Acum am sosit de la lucru. E sambata, dar eu lucrez si la aceasta varsta, 6 zile pe saptamana. Dar nu ma plang atata timp cat ma mai duc picioarele si bratele. Aici lucrez atata timp cat vrei si cat poti. daca mai poti. Sa va spun drept nici eu nu-mi mai aduc aminte ce cantece mai erau pe placile alea de patefon. Ceva muzica populara, probabil. ICu Ion Luican, Maria Tanase sau alte Marii ale muzicii noastre populare. Ceea ce mi-a ramas in minte, in memorie , este zgariitul acela de ac, pana trecea santul daca bratul ce avea acul in cap era impins. In ceea ce priveste inutilitatea celor scrise de Dvs., care a starnit totusi interes in randul comentatorilor, nu cred. Pentru ca nimic nu e facut pentru nimic. Ceva se va alege cu timpul. Cand se vor mai decanta lucrurile. Felul de a depana trecutul cu povesti e agreabil Nu e violent. Si ne ajuta sa trecem mai usor peste necazurile prezentului si sa mai speram, asa cum zice elevul de mai sus, reamintesc preferatul D-lui Profesor.independent a sa aiba justitia cand eu, ca presedinte, numesc pe unul din capii acesteia? La fel si cu Istoria. Tot el zicea ca fiecare putere scrie adevarul istoric asa cum convine acelei puteri. De ce n-ar fi la fel si in alte domenii!? Va urez un weekend placut la toti.
- de cmu:Domnule Socolovici, eu sunt multumit ca de monopol in emisia tv nu mai putem putem vorbi. sigur ca mi/as dori un sistem depolitizat in multe institutii (de la televiziunea publica, la cnsas), dar cum deciziile se iau la nivel politic, e cam vicios cercul. mi-a placut 'sunetul de clopot si acela modulat', adevarul exprimat ne doare. pe unii. cred ca exista, in destule cazuri, o libertate de pornire a celui care scrie -sau comenteaza la tv- si ca, de obicei, cand si-o vinde, unii dintre noi observa.
- de cmu:Domnule IC, imi amintesc sunetul acului zgaraind un shantz, e drept ca pe o 'placa' de pick-up. (sunt cativa jurnalisti care imi trezesc si ei aceasta amintire - prin simpla prezenta in spatiul public, caci eu nu ii mai citesc/ascult). va dau dreptate: e prea multa violenta si in editoriale - in opiniile exprimate-, nu as vrea sa contribui. sigur ca e lesne sa dai verdicte si nici nu poti sa scrii editorial doar despre fluturii ce zboara peste campuri, sigur ca e o zbatere - din care, sper, asa cum spuneti, sa se decanteze ceva... dar avem nevoie si de lucruri importante, camuflate, uneori, in simplitatea unei intamplari de acum sau de altadata. o duminica placuta!
- de Marius Dobrin:Excelenta povestea cu vopsitul vaporului. Trebuie sa recunoastem ca ne caracterizeaza,am invatat-o mai multi...:) Cat despre politica... Eu cred ca noi inca suntem marcati de anul 90. Prima "mineriada", ca s-o numesc asa, demonstratia din 29 ianuarie, apoi chiar prima mineriada adevarata, cea din 14februarie ... De aici a inceput tavalugul fesenist. Noi traim inca sub acele efecte. Cand puterea s-a directioant excousiv intr-o singura parte... masiv... A fost mereu nevoie de o alianta spre a echilibra cumva balanta. Mereu la limita. PSD continua sa fie celmai mare partid, acum conduce in parlament si e la guvernare in mod natural in urma votului. D.A a castigat numai presdintia. Asta este. PNL nu e la prima "tradare", din pacate. PD poarta pt unii stigmatul originii feseniste. Si uite-asa mereu apare cate o piedica in coagularea unui alt partid puternic care sa permita ca din jocul a cel putin doua forte sensibil egale sa se regleze si calitatea societatii noastre. Lucrurile se rezolva natural in acest caz.Asa ca, deocamdata, asta imi pare a fi solutia... Coagularea unui partid democratic care sa aiba realmente capacitatea PSD. Si, desigur, cele doua forte sa fie totusi bine delimitate.
- de alexa:Cum era zicala aia,de demult?-Pleaca ai nostri,vin ai vostri,noi ramanem tot ca prostii.Asta este politica peste tot in lume.La noi este mai rau ca este si lacomia mai mare dar si neamurile si cumetriile mai multe si mai greu de multumit.
