(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3746. Marți, 05 Iunie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
COMENTARIU
Pierdut social-democraţie. O declar nulă
Opinii - Alina MUNGIU-PIPPIDI(citeste alte articole de acelasi autor »)
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Mai crede cineva că zbuciumul politic din România reprezintă la această oră o clasă socială contrapusă alteia, aşa cum - ştim din cărţi - arată bătăliile politice în ţări mature? Linia de despărţire cea mai importantă care taie prin corpul nostru social şi ne împarte în clase nu este între săraci şi bogaţi (prea puţini), între comunişti şi anticomunişti, între cine lucrează la stat şi cine lucrează la privat. Ci între cine este şmecher şi relaţionat cu clasa şmecherilor, căreia i se spune „clasă politică“, dar e, de fapt, mult mai largă, şi cine încearcă să trăiască normal, adică fără relaţii, considerând că serviciile publice trebuie să fie decente pentru orice plătitor de taxe, nu doar pentru unii, licitaţiile trebuie să ofere şanse egale tuturor firmelor, şi aşa mai departe. Problema cu bogăţia la noi este că prea mult din ea (deşi nu tot) îşi are izvorul în această relaţie vicioasă cu statul, care este al unora mai mult decât al altora. Firmele care câştigă licitaţii în România, mereu cam aceleaşi, sunt întruchiparea acestui fel de funcţionare anormală. Ele au acţionari şi din stânga politică, şi din dreapta, plătesc la campaniie electorale peste tot şi fac ca, finalmente, interesele clasei politice să fie cam aceleaşi. Numai ziariştii şi intelectualii se aruncă în mari lupte ideologice nesolicitate. În spatele lor, grupurile de interese din partide şi-au dat demult mâna şi se feresc de conflicte radicale.
Cine reprezintă în societate pe cei mulţi şi amărâţi, care nu vor câştiga niciodată bani publici, nici naţionali, nici europeni, ci vor trăi din mila bugetului, la rândul lui fabricat din exerciţii musculare între grupuri cu mai multă sau mai puţină influenţă, pe toţi aceşti oameni care nu au cum să aibă relaţii, deci nu au cum să aibă succes, oricât ar munci? Răspunsul corect este: nimeni. PSD a tot oscilat între un partid pentru votanţi sau un partid pentru activişti. Activiştii au câştigat demult bătălia şi, cum ei sunt baroni mari sau mici care sug resursele locale, e cam greu să ţină sus flamura social-democraţiei. Problema şi mai mare este însă că activiştii PSD au probleme cu justiţia, din cauza UE şi a DNA, ca atare, singura politică dusă de acest partid din anul 2004 încoace este lupta cu justiţia. Nu doar grupul conservator, alde Şerban Niculae sau Eugen Niculicea, nu doar cei care figurează cu averi inexplicabile în topul Capital, ca Doru Ioan Tărăcilă, ci şi Victor Ponta şi Mircea Geoană s-au dedicat în ultimii ani mai ales luptei contra anticorupţiei, din care au făcut obiectivul lor în viaţă. Nu s-au făcut nici un fel de eforturi serioase de delimitare de linia Adrian Năstase, cea de cumpărare de gresii exotice în valoare de sute de mii de euro pentru a placa o reşedinţă de lider social-democrat din Bucureşti. La legile anticorupţie s-a votat consecvent pe dos decât cereau ministrul Macovei şi Comisia Europeană.
Cum însă la noi corupţia e principala sursă a sărăciei, cum am arătat mai sus, anticorupţia este principala politică social-democrată cu sens. Anticorupţia (nu numai prin procuratură, ci şi politicile de transparenţă în sectorul public) este instrumentul împuternicirii celor slabi şi fără relaţii, este singura formă eficientă de a recrea oportunităţi egale în societatea noastră.
A abandona anticorupţia adversarului politic, a te poziţiona nu doar contra fostului ministru al justiţiei, ci şi contra comisarului european Franco Frattini e o politică sinucigaşă pentru un partid de stânga, care vrea în teorie justiţie socială.
Social-democraţia s-a pierdut complet pe parcursul recent al PSD; şi are aerul că nimeni nu o regretă. E ca pasagerul clandestin care a căzut noaptea peste bord şi, deşi s-a auzit plescăitul, nimeni nu îi vine în ajutor pentru că nu figurează pe lista de pasageri.
Marele teren abandonat de PSD aştepta un erou popular, oricine ar fi el, şi Gigi Becali, cu toate că averea lui a crescut şi ea din relaţii incestuoase, a revendicat o parte.
Traian Băsescu, deşi hotărâse mai demult că nu mai vrea să fie social-democrat, ci popular, a găsit şi el pe drum calul alb al anticorupţiei, dus de dna Macovei de frâu şi, cu bun instinct politic, s-a urcat pe el. Şi lumea a aplaudat, dovadă scorul de la referendum. Aici, în aspectul egalitarian şi de justiţie socială al anticorupţiei, stă sursa unei doctrine de succes, nu în creştinismul de vitrină descoperit de Băsescu în ultimul an, şi care nu convinge pe nimeni.
Dacă această carte e jucată serios, şi nu ca în America Latină, unde şi conservatorii, şi reformiştii, şi preşedinţii, şi dictatorii militari, toţi s-au ales spunând că luptă cu corupţia şi apoi au devenit o parte din ea, şi promotorii ideii vor avea succes politic, iar publicul va avea în sfârşit nişte reprezentanţi veritabili.
Cine reprezintă în societate pe cei mulţi şi amărâţi, care nu vor câştiga niciodată bani publici, nici naţionali, nici europeni, ci vor trăi din mila bugetului, la rândul lui fabricat din exerciţii musculare între grupuri cu mai multă sau mai puţină influenţă, pe toţi aceşti oameni care nu au cum să aibă relaţii, deci nu au cum să aibă succes, oricât ar munci? Răspunsul corect este: nimeni. PSD a tot oscilat între un partid pentru votanţi sau un partid pentru activişti. Activiştii au câştigat demult bătălia şi, cum ei sunt baroni mari sau mici care sug resursele locale, e cam greu să ţină sus flamura social-democraţiei. Problema şi mai mare este însă că activiştii PSD au probleme cu justiţia, din cauza UE şi a DNA, ca atare, singura politică dusă de acest partid din anul 2004 încoace este lupta cu justiţia. Nu doar grupul conservator, alde Şerban Niculae sau Eugen Niculicea, nu doar cei care figurează cu averi inexplicabile în topul Capital, ca Doru Ioan Tărăcilă, ci şi Victor Ponta şi Mircea Geoană s-au dedicat în ultimii ani mai ales luptei contra anticorupţiei, din care au făcut obiectivul lor în viaţă. Nu s-au făcut nici un fel de eforturi serioase de delimitare de linia Adrian Năstase, cea de cumpărare de gresii exotice în valoare de sute de mii de euro pentru a placa o reşedinţă de lider social-democrat din Bucureşti. La legile anticorupţie s-a votat consecvent pe dos decât cereau ministrul Macovei şi Comisia Europeană.
Cum însă la noi corupţia e principala sursă a sărăciei, cum am arătat mai sus, anticorupţia este principala politică social-democrată cu sens. Anticorupţia (nu numai prin procuratură, ci şi politicile de transparenţă în sectorul public) este instrumentul împuternicirii celor slabi şi fără relaţii, este singura formă eficientă de a recrea oportunităţi egale în societatea noastră.
A abandona anticorupţia adversarului politic, a te poziţiona nu doar contra fostului ministru al justiţiei, ci şi contra comisarului european Franco Frattini e o politică sinucigaşă pentru un partid de stânga, care vrea în teorie justiţie socială.
Social-democraţia s-a pierdut complet pe parcursul recent al PSD; şi are aerul că nimeni nu o regretă. E ca pasagerul clandestin care a căzut noaptea peste bord şi, deşi s-a auzit plescăitul, nimeni nu îi vine în ajutor pentru că nu figurează pe lista de pasageri.
Marele teren abandonat de PSD aştepta un erou popular, oricine ar fi el, şi Gigi Becali, cu toate că averea lui a crescut şi ea din relaţii incestuoase, a revendicat o parte.
Traian Băsescu, deşi hotărâse mai demult că nu mai vrea să fie social-democrat, ci popular, a găsit şi el pe drum calul alb al anticorupţiei, dus de dna Macovei de frâu şi, cu bun instinct politic, s-a urcat pe el. Şi lumea a aplaudat, dovadă scorul de la referendum. Aici, în aspectul egalitarian şi de justiţie socială al anticorupţiei, stă sursa unei doctrine de succes, nu în creştinismul de vitrină descoperit de Băsescu în ultimul an, şi care nu convinge pe nimeni.
Dacă această carte e jucată serios, şi nu ca în America Latină, unde şi conservatorii, şi reformiştii, şi preşedinţii, şi dictatorii militari, toţi s-au ales spunând că luptă cu corupţia şi apoi au devenit o parte din ea, şi promotorii ideii vor avea succes politic, iar publicul va avea în sfârşit nişte reprezentanţi veritabili.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.0 din 12 voturi
Nota curentă: 4.0 din 12 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Victor Socolovici:
Doamna Mungiu, Am abordat problema claselor sociale si a ierarhiilor sociale pe Forumul acestei publicatii.Imi face placere sa citesc despre asa ceva in editorialul dumneavoastra. Cu permisiunea dumneavoastra si a cititorilor as dori sa punctez cateva lucruri despre politica de azi din Romania. Ca si in tarile dezvoltate economic,si in Romania asistam la cautarea unei societati duale.Sa ma explic: constatam ca exista mari inegalitati pe de o parte intre indivizi si societati si, pe de alta parte,intre indivizii insisi. Caci,cei mai bogati si anumite intreprinderi se gasesc net favorizate de catre fiscalitate..Toate comasarile si privatizarile serviciilor publice, de exemplu,fac din nota de plata un serviciu greu de platit fie prin cresterea impozitului local, fie prin impozitarea platilor pentru utilizarea serviciilor publice sau prin cumpararea lor de catre intreprinderile private, venite atfel sa ,, relaxeze ,, Statul de aceasta povara!Cetateanul devine un simplu client pentru care factura urca fara incetare si nivelul sau de viata scade. Ce implica asta in plan politic? Romania, de 17 ani incoace ,partidele politice de la stanga la dreapta sunt in cautarea unei solutii(sper) care sa nu o dirijeze spre o societate cu 2 ,,viteze,,:una pentru cei ,, exclusi,, si alta pentru cei ,, admisi,,. Adica, vad aici 2 viziuni sociologice contradictorii in ceea ce priveste rolul Statului(un rol extrem de important in societatea moderna!): a) o viziune neoliberala si b) o viziune progresista. Melanjul doctinelor politice social-democratice(i liesciene), democratice populare(basesciene) . liberale, taraniste(crestine si democratice) nu s-a aliniat, nici dupa aproape 18 ani,la unul din aceste 2 proiecte de societate. Daca societatea neoliberala(nascuta din dreptul american si sustinuta de catre patronat)tiumfa actualmente in lume, societatea progresista doreste sa repuna economia la justa ei valoare prin afirmarea politicului si socialului in economic. Si atunci cum sa nu se piarda social-democratii?Da r ce a castigat (neo)liberalismul romanesc? Dar ceilalti? De 18 ani incerc sa gasesc printre doctrinele partidelor iliesciene si basesciene aluzii despre cele 2 proiecte de societate progresista sau neoliberala. Nu am observat nimic!Sau poate ca nu am stiut unde sa caut! Si totusi, imi puteti spune daca la partidele noastre politice, la liderii lor, ati sesizat urmatoarele: - punerea pe picioare a unei veritabile democratii participative (progresistii); - refacerea in forta a pietei economice(neoliberal ii); - largirea rolului Statului( progresistii); - reducerea rolului Statului (neoliberalii) - dezvoltarea de programe sociale( progresistii); - diminiuarea programelor sociale (neoliberalii); Rezumand, progresistii romani au dat prioritate cetatenilor si intereselor colective(binele comun)?Dar neoliberalii, au dat prioritate indivizilor si intereselor private? NU STIM! - de Termopan de Midia:Inca odata Gazeta de Sud isi confirma tinuta de inalta clasa .Un lucru interesant! Ei intra in Europa inaintea Craiovei, capitalei si presei din capitala! E vorba de oameni aici! ."Omul sfinteste locul". Sper sa nu-l mai dati pe Cristoiu prin gazeta, pentru ca pe unde trece el se ofileste totul. Keep walking d-na Alina ! PSD n-are nicio legatura cu social democratia si nici nu va avea vreodata!!!!!!
- de Miss Piggy pentru Doamna Pippidi:Sora mea, le zici bine pina la un punct. Dar cum vrei matale sa ne convingi ca Basecu lupta impotriva coruptiei, cind chiar el e unul dintre cei mai mari corupti ? Iar gasca ce-l sustine, SOV, Fratii Paunescu, Stolo, Elena Udrea, Berceanu, Videanu, etc,etc sunt putrezi ? Iar cu social-democratia ( ha-ha-ha), nu a fost numai o pacaleala a PSD-ului. Cum soptesti pe la coada toti membrii PD-ului s-au culcat intr-o noapte pe stinga, socialisti, si s-au trezit dimineata pe dreapta, populari. Halal ideologie !
- de eu:Vai mie.O scoserati pe madam mungiu de la naftalina?Vi s-au cam terminat menestrlii ?Fiindca venii vorba de licitatii trucate,madam,esti in urma cu actualitatea.Azi le castiga asfaltistii lui base,luxtenul.alro al lui stolojan si stoica,elena udrea,golden blitz,cocos,oamenii lui berceanu,fratii paunescu,fratele lui basescu,finii,cumetr i,prietenii care i-au dat peste 1,5 miliarde pentru referendum,cum cu gurita lui spunea la tv.Vezi ca,inafara de cateii pd si pld,nu mai ingite nimeni facaturile.
- de Victor Contra:Bun venit la Craiova dna Pippidi. Va apreciez spiritul analitic si stilul transant cu care abordati problemele societatii noastre aflate intr-o tranzitie care nu se mai termina. Revenind insa la subiectul si obiectul discutiei noastre despre social-democratia romaneasca este clar ca soarta majoritarilor a incaput pe mana unor baroni ale caror preocupari si interese (meschine), nu au nimic de-a face cu idealurile lor de viata. Eu le recomand coruptilor de stanga sa incerce sa fure si cu dreapta.
- de I C from NY:Pierdut mintile Bun venit in Tara Oltenilor, D-na Pippidi! Am incercat sa inteleg care social-democratie s-a pierdut in Ro. Despre care vorbiti aici D-na Pippidi. Ma intreb ce social-democratie puteau sa ne aduca aceia care au luat Puterea pe cale revolutionara. Cu forta deci. Decat, poate, o democratie a revolutionarilor. Si nu instaurarea Puterii Poporului, cum se zice ca ar insemnna cuvantul democratie. Acestia s-au instalat la Putere si nu o vor lasa niciodata. Mai mult. O vor transmite si fiilor lor. In prima faza acei revolutionari , deveniti democrati , s-au luat la lupta cu coruptia. Adica , cine fura mai mult. Sub atenta supraveghere si paza a revolutionarului # 1 al tarrii. Apoi, s-au luat la lupta si cu anti-coruptia. Asa ca sa se spuna ca ei se lupta tot timpul cu ceva. De data aceasta ca sa poata fura in continuare si sa nu fie intrecuti de nimeni si sa nu poata fi nici, mai ales, pedepsiti de nicio lege din lume. In aceste conditii e greu sa intelegi ce se intampla pe scena politica din Ro. Sau, poate, mi-am pierdut eu mintile si nu inteleg. De pierdut le-am pierdut sigur. Daca stau pe forum si incerc sa inteleg aceasta grea problema . A democratiei din Ro. Nu le cautati ca nu dau nicio recompensa. Si asa nu mai valoreaza nici doi bani. De fapt nimic. De aceea nici nu le pot declara nule. Deci, intrebarea mea este, pentru D-na Pippidi: Care social-democratie s-a pierdut? Caci nu poti declara nul ceva ce nu exista. Multumesc pentru raspuns. Al Dvs. cititor, I C from NY ps: imi cer scuze pentru intarziera comentariuli. dar la mintile mele,care mi-au ramas, daca a mai ramas ceva, cred ca ma intelegeti, nu-i asa? Multumesc pentru intelegere.
