Asadar, incepe. De mâine, pâna pe 9 iulie uitam de Gigi, de Mitica, de Mirel, de toti. Vorbeste fotbalul cu „F“ mare. Multi pariaza pe Brazilia. Costica Stefanescu, ministrul apararii sau capitanul, spuneti-i cum vreti, din marea echipa a Olteniei, asemana ieri in Gazeta de Sud artistii brazilieni cu artistii Craiovei Maxima. Se referea la faptul ca, titulari sau rezerve, toti componentii erau de valoare apropiata. Mai e o asemanare. Universitatea anilor ‘80 a fost o echipa pe care o recitau si copiii. La fel si Brazilia de azi. Ce exemplu mai bun vreti decât faptul ca Parreira, actualul selectioner brazilian, a anuntat echipa de start pe care o va arunca in teren contra Croatiei, pe 11 iunie, inca de acum doua luni?!
Ramâne de vazut cine va putea tine piept maestrilor veniti de pe Copacabana. Poate fi Argentina, eternul rival si vecin in geografie si in metafora fotbalului. Anglia? S-ar putea. Olanda? E, intr-adevar, o echipa frumoasa. Nu e de ocolit Italia. Germania, intr-o continua reconstructie, pare sa n-aiba in favoarea sa decât faptul ca joaca acasa. Dar acasa, stiti povestea, te ajuta si zidurile.
Ca orice Mondial care se respecta, va avea si acesta petele sale de culoare. Surprizele nu vor inceta sa apara. In 1978 a fost Tunisia. In 1982, Camerunul si Algeria. In ‘90, Costa Rica. In ‘94, Nigeria si Arabia Saudita… Exemplele ar putea continua. Pentru Weltmeisterschaftul care sta sa inceapa as paria pe Cote d’Ivoire in primul rând, socotind si posibila performanta. Atacul Drogba – Dindane poate fi naucitor pentru orice aparare.
Dar despre Mondialul 2006 vom mai scrie si vom mai vorbi. Aflu ca de câteva zile bune ma tot injura cu excremente unul care semneaza cu pseudonim. Asta e, curajul si personalitatea sunt tot mai rare si se recomanda „vicepresedintele Universitatii Craiova“. Ma mira totusi ca Adrian Mititelu a bagat asemenea exemplare in club, din cauza carora la Universitatea pâna si nunta promovarii s-a umplut de mocirla. Baiatul pretinde ca am fi fost prieteni, dar ori i s-a distorsionat memoria, ori nu intelege sensul cuvântului. Am fost apropiati o vreme. Recunoaste trecutul, dar il falsifica, prezentându-si de-a valma esecurile triste cu mistificari voite.
Individul a incercat mai demult sa intre in lumea presei craiovene, dar doua ziare respectabile si-au dat seama repede ce poate si i-au inchis usa. Fusese obligat la acest demers de toanele socrului sau, altfel om influent in Craiova acelor ani, care-l transformase in minge de ping-pong pe traseul Bucuresti – Brazda lui Novac. Se vaita mereu. Drept pentru care l-am pus pe lista de colaboratori când eram redactor-sef la ProSport Magazin. Sa aiba de tren. Mai apoi, când nu-l mai angaja nimeni in presa, a venit cu lacrimi in ochi la mine. Ii trebuia o adeverinta ca sa-si inscrie copilul la gradinita, iar el era pe drumuri. Mi-a fost mila, dar nu l-am mai putut ajuta. Mi se pare ca nici nu m-am mai chinuit prea tare. Când ceilalti colegi din presa centrala auzeau de el, parca auzeau de ciuma lui Caragea. Asta m-a pus pe gânduri.
A aparut si a disparut dintre noi, in mod frecvent. Instabil si oscilant vad ca s-a refugiat la Craiova. De data asta, „fostul meu prieten“ e pe drumul corect. S-a apropiat convenabil de Poiana Mare, probabil ultima si cea mai potrivita halta din viata si putintica opera a individului. Cum declaratiile de dragoste pe care mi le transmite, dar si faptul ca foloseste de multe ori cuvântul moarte sunt chestiuni periculoase, renunt la a-i mai raspunde si ma vad nevoit sa sesizez Politia si Justitia. Asadar, stii vorba, la tribunal, Mitranele, la tribunal!
