Cum se stie, la inceputul acestei primaveri tineretul studios (vorba vine!) al Parisului a protestat energic (si violent) impotriva unei incercari a guvernului legitim ales de a reforma piata muncii. Multi dintre economistii francezi si europeni au tot repetat ca acel „contract al primei angajari“ care a involburat strazile Cartierului Latin era o masura benefica si necesara pentru sanatatea economiei din Hexagon. Degeaba. Tinerii nu l-au vrut. Nu e clar daca toti cei iesiti in strada erau studenti (in opinia mea, nu erau). S-au produs incaierari cu politia si vandalizari de vitrine si automobile. Saptamâni la rând, Franta a fost semiparalizata. Pâna la urma, guvernul a cedat – dar e greu de spus daca a trecut criza. Asa este intr-o democratie, crizele sunt subintelese.
Totusi, daca acest lucru se petrecea in România – adica respingerea violenta, de catre mase, a unei reforme propuse de guvern -, cred ca ar fi fost un bun motiv pentru Comisia Europeana sa ceara amânarea aderarii tarii la UE.
Recent, in Italia a iesit la iveala o monstruoasa masinatiune, intr-unul dintre domeniile cele mai frumoase si mai glorioase ale sportului italian din ultimul secol: fotbalul. Buba s-a spart la Juventus Torino, unde Luciano Moggi (directorul executiv al clubului) era capul unei retele impresionante de masluitori. Pariuri clandestine, donatii suspecte, contracte in afara legii, jucatori transferati in conditii cu cântec, sume nedeclarate fiscului, arbitri numiti pe sprânceana, rezultate decise la masa verde – toate acestea par a contura cea mai dezastruoasa bestelire a spiritului sportiv din ultimul secol (daca nu mai mult). Nici nu stii ce este mai grav: ca aceasta cangrena exista de decenii intr-un campionat considerat a fi unul dintre cele mai frumoase si mai valoroase ale lumii fotbalistice. Sau ca exista temerea (pe cale de a fi confirmata) ca Juve nu era singurul cap al caracatitei; si alte echipe par a fi fost contaminate de structurile mafiote. Sau, in fine, ca e foarte posibil ca toata aceasta caracatita fotbalistico-financiara sa fi avut, vreme de decenii, si un soi de protectie politica – altfel cu greu ar fi putut ajunge la dimensiunile actuale.
Ei bine, daca acest lucru ar fi iesit la iveala in Bulgaria, cineva ar fi putut spune – pe deplin argumentat – ca o tara care maculeaza in acest fel cea mai elementara idee de fair-play nu merita sa adere la Uniunea Europeana.
Iata numai doua exemple – din ultimele luni – care arata ca problemele grave nu-s numai caracteristica Estului. Cred ca si acest lucru l-au avut in minte comisarii Uniunii alaltaieri, marti, atunci când au deschis in fata României si Bulgariei o usa pe care, foarte probabil, cele doua tari vor intra, impreuna, in ianuarie 2007.
De ce nu s-a dat data aderarii ca sigura? Tocmai ca sa nu mai apara, in Vestul sau in Estul continentului, pâna atunci, noi probleme.
