Comuna Hinova se află la o distanţă de 15 kilometri de oraşul Drobeta Turnu Severin şi are în componenţa sa satele: Hinova, Băstriţa, Cârjiei şi Ostrovu Corbului.
Localitatea este atestată documentar din 1850, dar castrul roman descoperit în nordul localităţii confirmă faptul că aşezarea era locuită încă din secolele III – V.
Situată într-o zonă de interferenţă a influenţelor bănăţene şi oltene, la care s-au adăugat şi anumite trăsături sârbeşti de peste Dunăre, comuna Hinova păstrează anumite aspecte etnografice deosebite: sate cu aspect neregulat, străzi întortocheate, fără o orientare precisă, cu zeci de ulicioare. De asemenea, portul popular – deşi o raritate astăzi – este compus din elemente adunate din toate zonele amintite: opreg cu poale, prestelci, brăciri, cioareci, marame, căciuli şi opinci. Mai mult, limbajul popular poartă şi astăzi aceste influenţe: păs (năduf), im (murdărie), hoară (păsări de curte), uică (unchi), şocâte (şoarece) etc.
Cum este şi firesc pentru o astfel de zonă, pescuitul se numără printre îndeletnicirile principale ale locuitorilor. Pentru pescarii profesionişti, setca este obiectul de căpătâi cu care îşi câştigă traiul de zi cu zi. Iar când au noroc, o scot din Dunăre, în zorii zilei, plină ochi de caras, plătică, scobar, crap, ştiucă, fitofag, şalău sau somn.
Cei mai mari peşti prinşi în zonă au fost doi somni, fiecare de 40 de kilograme, victime ale unui destoinic pescar: Iustin Creţu. Nici unul nu a ajuns însă friptură pe masa omului: pe primul l-a vândut rapid, iar pe celălalt l-a dat la schimb cu un purcel…
… şi un sfat pescăresc pentru pescarii amatori: aveţi grijă, peştii sunt deştepţi! De-aia nu-i prindeţi! Când vă pică unul în plasă sau în undiţă înseamnă c-a fost prost. Şi poate se ia…
