Sute de detinuti ai Penitenciarului de Maxima Siguranta (PMS) au primit ieri un dar deosebit: un spectacol de teatru al carui protagonist a fost remarcabilul actor al Teatrului National „Marin Sorescu“ – Ilie Gheorghe. Evenimentul a avut loc in urma unei scrisori trimise de catre un detinut regizorului Mircea Cornisteanu.
„Oratoriul pisicilor turbate“ – asa s-a numit spectacolul prezentat ieri pe scena clubului PMS Craiova. Realizat dupa textele lui I. L. Caragiale si un colaj de texte parlamentare – „culese“ chiar de actorul Ilie Gheorghe, din viata politica de dupa ’90 – , spectacolul a tintuit in scaune sute de detinuti. Fermecati de savoarea discursului dramatic si, nu in ultimul rând, de jocul actoricesc de o maiestrie indiscutabila, detinutii au reusit, pret de minute bune, sa evadeze de dupa gratiile in spatele carora viata i-a ferecat. Si au putut sa vada si sa simta, acolo, lânga ei, o farâma din viata reala, de dincolo, dar ingradita la rândul ei de alte ziduri, poate la fel de intangibile ca acelea ale penitenciarului.
„Nu trebuie sa incetam sa ne apropiem de acesti nenorociti ai vietii. In plan emotional, au dreptul de a se bucura, de a se emotiona la texte frumoase, valoroase. Iar acolo, intr-o camaruta a sufletului lor – nu spun «celula» – poate va incolti cândva o samânta de remuscare…“, a apreciat remarcabilul actor al teatrului craiovean impactul pe care acest eveniment l-ar putea avea asupra celor privati de libertate, dar atât de insetati de a uita, fie si pentru o clipa, detentia.
„De patru ani imi doresc sa vad o piesa…“
Initiativa spectacolului de ieri a pornit chiar din rândul detinutilor. „Vinovat“ pentru acest act de cultura a fost Petrisor Volintiru, unul dintre condamnatii la peste zece ani de detentie. „De patru ani sunt in penitenciar. Inainte, afara, nu pierdeam nici o premiera la teatru sau la cinematograf. Imi era dor sa vad o piesa. Asa ca i-am scris lui Cornisteanu. I-am spus ca sunt inchis de atâtia ani si ca gestul extraordinar de a pune in scena un spectacol chiar aici, la penitenciar, m-ar face extrem de fericit, ca de altfel si pe multi alti detinuti. Nu am asteptat prea mult: cu ajutorul conducerii, care a grabit lucrurile, astazi am avut fericirea de a urmari un spectacol impresionant!“, a declarat, extrem de emotionat, Petrisor.
Vasile Cimiliuc s-a numarat printre spectatorii din primele rânduri. Cu greu s-a urnit, la final, de pe scaunul in care a urmarit cu nesat jocul de pe scena. „Orice act cultural la care participam ne arata ca nu suntem marginalizati, ca putem si noi, de aici, din penitenciar, sa ne bucuram de aceleasi lucruri de care se bucura cei aflati in libertate. E mai greu pentru noi, pentru ca aceste evernimente sunt rare… Oricum ar fi, important e ca ne mai scot din monotonia asta zilnica“, a spus Vasile in drumul de intoarcere spre scena in care isi joaca, pentru o vreme, rolul vietii: camera de detentie.
