Andreea sau Elena, cum se recomandă chiar ea, face chimioterapie de când avea nouă luni şi are nevoie de un transplant renal care se poate efectua numai în străinătate
Andreea Stoian a venit pe lume în urmă cu patru ani şi jumătate ,în Craiova. Toţi se mirau de frumuseţea şi voiciunea micuţei, care la opt luni a început să facă primii paşi, să rostească primele cuvinte. Dar toată bucuria părinţilor s-a năruit într-o clipă, când au aflat că micuţa lor suferă de o boală necruţătoare: tumora Wilms la rinichiul drept. Medicii au considerat că trebuie să-i extirpe rinichiul şi să facă citostatice pentru recuperare. „După ce a fost operată aici, în Craiova, a fost pusă pe citostatice. Este cumplit. Mă cutremur când mă gândesc cum stă zile şi nopţi în şir cu mânuţele pline de ace. Nu aş dori nimănui să treacă prin aşa ceva. Pe la doi ani dădea semne că şi-ar reveni, dar nu a fost aşa. Cancerul a apărut şi la celălalt rinichi“, a povestit Roxana Stoian, mama micuţei.
În 2010, Andreea a fost supusă celei de-a doua intervenţii chirurgicale şi jumătate din rinichiul stâng i-a fost extirpat. Copilul a ajuns să trăiască numai cu o jumătate de rinichi. Până când? Şi mama îşi pune cu teamă această întrebare. Numai un transplant renal ar mai putea să o salveze pe Andreea, dar… Pentru că există un dar… „La Spitalul «Marie Curie», unde a fost operată anul trecut, ne-au spus că trebuie trecută pe lista de aşteptare, trebuie să facă dializă şi apoi transplant. Însă este prea mică. La vârsta aceasta, un transplant renal se poate face numai în străinătate. Este un calvar. De aproape patru ani stau cu ea prin spitale. Nici nu mă mai interesează dacă am ce să mănânc. Aş da totul pentru ea, numai să fie bine…“, a zismama, cu ochii în lacrimi.
O fetiţă plină de viaţă
În cameră, Andreea ţopăie întruna. Este un copil plin de viaţă şi îi place să se joace cu păpuşile. „Ea este Barbie, ea este Hanna. Mie îmi place cea cu părul lung. Aşa vreau să îl am şi eu aşa. Uite, aici mi-a făcut Didi o inimioară. Este inimioara mea“, a spus Andreea. Le rânduieşte frumos pe un fotoliu, apoi le aranjează rochiile. Scoate dintr-o cutie hainele păpuşilor, apoi le chiteşte la loc. Vorbeşte mereu, fie cu mama, fie cu păpuşile. Se opreşte des din joacă şi bea apă dintr-o sticluţă. „Nu am putut să o ducem la grădiniţă. Ea nu trebuie să sară, să se lovească. Are nevoie de multă atenţie. Sunt părinţi care nu-şi lasă copiii să se joace cu ea, pentru că are cancer“, a povestit mama. „Am şi eu o prietenă cu care mă joc, Alexia, dar este la spital. Eu nu mai vreau la spital“, îi spune Andreea mamei şi sare în braţele ei.
Aceasta se bucură să-şi vadă fetiţa bine, să nu o mai audă plângând de durere, să nu o mai vadă întinsă pe un pat de spital. „Acum a crescut şi înţelege. Când eram în spital plângea mereu. Spunea că îi este dor de tati, de căsuţa ei. Nici nu mai aveau pe unde să-i pună acele în mâini. Ea urla de durere şi toţi o ţineau“, a explicat Roxana Stoian.
O şansă pentru Andreea
Familia Stoian o duce foarte greu. Mama nu munceşte şi nici nu ar avea cum pentru că timpul şi-l petrece mai mult în spital. Tatăl tocmai a terminat şomajul. „Vreau să le mulţumesc celor care ne-au ajutat până acum. Au fost oameni care au împărţit cu noi un cozonac sau ne-au dat 100 de lei din pensie“, a spus Roxana Stoian. Femeia are nevoie şi de informaţii legate de boala micuţei , dar şi de modul în care ar putea să beneficieze de un transplant renal.
O puteţi ajuta pe Andreea
Familia Stoian poate fi contactată la numărul de telefon 0725.854.114 sau o puteţi ajuta financiar donând cât de puţin în conturile:
Cont în lei RO28BRDE170SV35528851700;
Cont în euro RO40BRDE170SV61852831700.
