Complexul Energetic (CE) Craiova oferă astăzi spre vânzare pe Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale (PCCB), operată de OPCOM, energie electrică de semibandă (3-5 MWh) la preţul de 214 lei/MWh, cuprinsă între 26.280 şi 43.800 MWh pentru anul 2009. Societatea mai vinde energie electrică de semibandă (12-20 MWh) la preţul de 210 lei/MWh pentru cantitatea cuprinsă între 105.120 şi 175.200 MWh. Traderii de pe piaţa de energie sunt de părere că la CE Craiova sunt cele mai mari preţuri de vânzare, în medie, cu 12-15 lei/MWh, peste cele ale Complexurilor Energetice Turceni şi Rovinari.
Conducerea CE Craiova nu vrea să facă publice costurile de producţie a gigacaloriei şi kilowattului, spunând că se află „pe o piaţă concurenţială“ şi ar aduce prejudicii companiei dacă ar face acest lucru. Fără îndoială, reprezentanţii CE Craiova pot spune că în costurile mai mari se regăsesc preţurile practicate de SNLO, faptul că nu are decât o carieră proprie, care asigură doar 10% din necesarul de cărbune, dar şi costurile legate de transport (80-100 de kilometri pe calea ferată). Dar, cum să credem aceste lucruri „pe cuvânt“, din moment ce toate preţurile subsidiare sunt ţinute la secret?
Ford – un client preţios
Şi, în plus, vin alte întrebări. De unde sunt bani pentru megacontractul de 150 de milioane de euro pentru transportul feroviar de cărbune? De ce este preferat un acord-cadru pe patru ani chiar înainte de privatizare? Reprezentanţii guvernului au repetat în numeroase rânduri că în 2009 vor privatiza CE Craiova prin listarea la bursă şi vânzarea pachetului majoritar de acţiuni către un investitor strategic. Conducerea complexului se bazează pe preţiosul contract cu Ford, care se estimează că îi va aduce anual peste 21 de milioane de euro în vistierie, dar şi pe creşterea preţurilor la energie. Pentru primul semestru al anului 2008, societatea anunţase un profit net de 17,18 milioane de lei, dublu faţă de aceeaşi perioadă a anului 2007 – 8,12 milioane de lei. Pe de altă parte, CE Craiova şi-a asumat investiţii de mediu importante, fără de care nu poate să funcţioneze – 396 de milioane de euro în următorii patru ani. Mai mult de 30% din această sumă provine din resurse proprii, restul fiind credite bancare. O singură variantă nu am luat în calcul privind finanţarea costurilor de transport în condiţiile şi cu firmele care negociază acum: banii viitorilor patroni.
