Din cauză că nu există cumpărători, Finanţele nu au cum să vândă la licitaţii bunurile a sute de agenţi economici care nu şi-au achitat impozitele către stat. Aflaţi din GdS cum scapă firmele basma curată, după ce Fiscul le pune sechestru pe terenuri, hale şi clădiri.
Dacă la executarea persoanelor fizice, statul bagă imediat banii în buzunar, poprind conturile debitorilor, în cazul persoanelor juridice, Finanţele pun sechestru pe bunuri şi aşteaptă ani de zile până încasează banii. Firmele executate silit de către Finanţe se judecă ani buni cu statul, în mare parte, din cauză că bunurile sechestrate nu îşi găsesc cumpărători din 2008 încoace. Fiscul doljean organizează licitaţii după licitaţii pentru a vinde bunurile pe care a pus sechestru de la agenţii economici, dar fără prea mari rezultate. Zeci de hectare de teren, zeci de clădiri şi hale industriale dispersate în tot judeţul nu îşi găsesc, în această perioadă, cumpărători nici la a treia licitaţie. Anul acesta, rata de valorificare a bunurilor la licitaţii a fost sub 10%, ceea ce înseamnă extrem de puţin ca sume recuperate prin metoda de executare silită enunţată, recunoaşte chiar directorul executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, Eugen Călinoiu. „Sunt sute de agenţi economici în această situaţie. Noi nu vindem bunurile nici după trei licitaţii. Piaţa imobiliară merge foarte greu şi la terenuri, clădiri, dar şi la hale, utilaje. Anul acesta am valorificat sub 10% din ceea ce am scos la vânzare. După trei licitaţii facem reevaluarea bunurilor şi mai scoatem odată la vânzare. Dar tot nu se vând. În comparaţie cu băncile, care pot să lase preţul cât doresc şi să vândă, într-un final, celor care oferă preţul cel mai mare, noi nu putem să facem acest lucru“, a spus Călinoiu. Dacă nu se vând bunurile la prima licitaţie, atunci Fiscul scade preţul cu 25% la următoarea, iar la a treia, mai scade cu 25%. Dacă nu s-au vândut terenurile sau halele nici după trei licitaţii, atunci Finanţele fac o reevaluare, în care, evident, mai scade preţul, dar degeaba. Nici după reluarea procesului, Fiscul nu are cui să vândă.
O executare silită durează trei – patru ani
O acţiune a Fiscului de executare silită a unei firme durează o veşnicie. Firma ale cărei bunuri sunt puse sub sechestru contestă în instanţă decizia Fiscului, aspect care nu convine deloc oamenilor legii, dar aceştia nu au ce face: nu pot continua executarea. Şeful DGFP Dolj susţine că procedurile sunt greoaie şi de durată: „Poate să dureze şi câţiva ani executarea silită. Dacă există o contestaţie la executare, atunci noi nu putem să-i facem nimic agentului economic până nu se încheie procesul“.
Terţul poprit prinde contur
Cum piaţa imobiliară este blocată şi, oricât ar scădea preţul, nu vine nimeni pe la licitaţii, Fiscul a intensificat o metodă relativ nouă în legislaţie, care permite să blocheze activitatea unei firme care are datorii la stat: terţul poprit. Adică, dacă un client oarecare are de achitat o sumă către o firmă care este datoare la Fisc, atunci Finanţele înaintează o adresă către acea firmă, practic obligând-o ca în loc să plătească datoria către societatea care i-a emis factura, să achite direct în conturile statului. Dar şi la această metodă există posibilităţi de combatere. Firmele debitoare contestă în instanţă acţiunea Fiscului de a face poprire către terţi. „Şi aici se complică lucrurile“, recunoaşte Călinoiu.
Cum scapă firmele şi de poprirea conturilor
Dintre toate formele de executare silită, sechestrul este, de departe, cea mai păguboasă pentru stat şi de durată. Cea mai eficientă este poprirea conturilor bancare. De regulă, cine are sumele blocate în conturi (poprirea se face pe sumele prezente şi viitoare, deci şi banii care vor intra în cont sunt aspiraţi de către Fisc) merge şi achită din debite. Totuşi, firmele practică de ani buni alte metode de sustragere de la plată, chiar dacă au conturile blocate. Ele îşi deschid temporar alte conturi, la alte bănci, prin care fac operaţiuni rapide. Totul poate dura chiar de la o zi, până la câteva zile.
