Autorităţile recunosc faptul că evaziunea fiscală se găseşte peste tot, în aproape toate domeniile de activitate, dar ridică neputincioase din umeri. Banii făcuţi la negru îngroaşă conturile evazioniştilor, în timp ce oamenii care muncesc cinstit plătesc la stat şi pielea de pe ei. Aflaţi din GdS în ce domenii se regăseşte marea şi mica evaziune.
Primiţi bon fiscal de câte ori cumpăraţi o pâine, de câte ori mergeţi la frizerie sau dacă plătiţi la biserică pentru orice eveniment? Primiţi bon fiscal atunci când călătoriţi cu taxiul ori când vă cumpăraţi ceva de la magazinul de la colţul blocului? Şi dacă primiţi bon, atunci ce faceţi cu el? Statul încurajează, practic, evaziunea, întinsă, ca o caracatiţă, în toate domeniile de activitate. Cu cât mai mare este evaziunea, cu atât mai puţini sunt banii pentru spitale, pentru infrastructură şi pentru alte servicii necesare dezvoltării unei comunităţi. Cei mai mulţi dintre doljenii de rând îşi plătesc toate dările către stat, iar dacă întârzie plata unei taxe sau a unui impozit fie şi cu câteva zile, atunci se aleg cu blocarea contului sau cu alte forme de executare silită. În acelaşi timp, alţii ascund venituri importante de ochii statului, fără ca vreo autoritate să demonstreze că respectivii fac evaziune fiscală, adică au diverse venituri, fără a plăti impozite pentru ele. În România, marea luptă împotriva evaziunii se învârteşte, parcă, într-un cerc vicios. Până şi cei descoperiţi ca evazionişti sunt condamnaţi sau nu după procese care durează ani întregi. Dacă sunt condamnaţi, ei scapă cu sentinţe de doi-trei ani, chiar dacă sumele cu care au păgubit statul sunt de milioane de lei.
Cocoşaţi de taxe şi impozite, cei care desfăşoară activităţi economice încearcă să fenteze statul cât de mult se poate. Şi de multe ori le iese, ajutaţi de legi permisive şi de autorităţi care privesc pe lângă subiect. Evaziunea fiscală se practică în aproape toate domeniile de activitate, spun până şi autorităţile în măsură să combată acest fenomen. Evaziunea începe acolo unde nu se emite bonul fiscal. Fie din comoditate, fie pentru că au marfă la negru în magazin, multe firme nu emit bon fiscal clienţilor, chiar dacă sunt dotate cu case de marcat fiscale. „În general, există evaziune în toate domeniile în care bunurile se livrează direct către populaţie, iar volumul de desfacere este foarte rapid“, spunea recent şeful Gărzii Financiare (GF) Dolj, Cornel Corcoveanu. Domeniile de risc sunt variate. Comisarul-şef al GF Dolj a precizat cu ceva timp în urmă că, în sectorul producţiei, brutăriile au cel mai mare risc de evaziune, pentru că pâinea sau produsele de panificaţie se vând rapid către populaţie. Dar şi în servicii se practică evaziunea. „În service-uri şi spălătorii auto am întâlnit mai des cazuri de evaziune. În croitorii… Cei care au firme de fast-food au destule probleme“, a spus Cornel Corcoveanu. Există domenii, recunoscute şi de Gardă, unde nu se taie bon fiscal: taximetria, transportul de mărfuri, frizerii, coafuri, cizmării, baruri, restaurante, firme de catering etc. „Unele restaurante au un soft agreat de Ministerul Finanţelor şi, când se emite o comandă, se introduce automat şi în casa de marcat şi nu mai au cum să şteargă. Se emite şi bonul fiscal“, a precizat Corcoveanu. Rar se dă bon fiscal la micile magazine de cartier, la comercianţii din pieţe şi târguri, în general în comerţ. Există şi firme care preferă să aibă gestiunea în ordine şi emit bonuri fiscale pentru orice produs vândut. În felul acesta, ei ţin şi controlul asupra personalului. Dar acest lucru înseamnă ca toată marfa să fie cu acte în regulă. Micii comercianţi care au marfă fără acte, de regulă, nu emit bonuri. Cultele nu trebuie să emită bon fiscal, ci chitanţă, spune şeful Gărzii, preoţii fiind controlaţi de Mitropolie, nu de GF. În schimb, comercianţii care vând lumânări şi tămâie (chiar dacă fac acest lucru în incinta bisericilor) trebuie să emită bonuri fiscale.
Maneliştii scapă de plata impozitelor
Veniturile persoanelor fizice care desfăşoară diverse activităţi scapă de ochii vigilenţi ai legiuitorilor. Maneliştii, lăutarii şi alţi interpreţi de muzică nu s-au grăbit să îşi declare veniturile la Fisc. La Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, până la începutul lunii erau înregistraţi doar 18 interpreţi care plătesc impozite pentru prestaţiile pe care le au la nunţi, botezuri şi alte evenimente. Veniturile anuale declarate la Fisc de primii trei artişti sunt de 22.300 de lei, 13.900 de lei şi 11.300 de lei. Primul câştigă, în medie, 1.858 de lei pe lună. Dar în tot Doljul există doar 18 cântăreţi?
Ceva mai conştiincioşi în faţa legii sunt profesorii care câştigă bani din meditaţii. Cei care şi-au declarat venituri suplimentare la Finanţe sunt de aproape patru ori mai mulţi decât maneliştii. Dacă în 2009 erau înregistraţi la DGFP Dolj doar 11 profesori meditatori, anul acesta numărul lor a crescut la 65. Potrivit DGFP Dolj, cei 65 de profesori au declarat că încasează din meditaţii 474.231 de lei, adică, în medie, 7.295 de lei de persoană pe an. Dar numai 65 de profesori meditatori sunt în Dolj, în condiţiile în care copiii merg la meditaţii din clasele primare? Lucrurile nu se vor schimba în curând, pentru că ordonanţa privind verificarea veniturilor persoanelor fizice are multe lacune şi vizează, în primul rând, marii evazionişti.
Marea evaziune, schimbări de tactică
Dacă, până nu demult, marea evaziune se întâlnea la comerţul cu cereale, după introducerea taxării inverse, domeniul cu cea mai mare evaziune rămâne comerţul cu legume şi fructe care intră din spaţiul comunitar în România. Fiscul doljean se plânge că ia amploare evaziunea cu legume şi fructe, dar tirurile cu marfă fără acte de provenienţă nu au decât două puncte de trecere a frontierei pe unde intră în ţară. Garda Financiară are în atribuţii să monitorizeze zi şi noapte punctele de trecere a frontierei. După reducerile de personal, însă, GF se plânge că nu sunt suficienţi comisari care să acopere toate activităţile unde există potenţial de evaziune fiscală.
Ce soluţii există?
În România, consumatorii nu sunt stimulaţi de stat să ceară şi să păstreze bonul fiscal. În alte state europene, oamenii păstrează toate bonurile, iar la final de lună le contabilizează. Ei au diverse deduceri fiscale, în sensul că, dacă fac o serie de cheltuieli, statul le scade din impozit. Altă formă de combatere a evaziunii ar fi apariţia unui act normativ care să poată stabili clar veniturile persoanelor fizice, iar orice venit suplimentar descoperit de Fisc să fie impozitat în plus. Propunerea vine chiar de la un finanţist. Aşa este în Franţa sau în alte state. Tot specialiştii în finanţe sunt de părere că evaziunea s-ar diminua dacă toţi banii s-ar mişca prin conturi bancare şi s-ar diminua cash-ul din economie.
