Ce se întâmpla cu învăţământul din Craiova secolului XIX? Rapoartele vechi ale inspecţiilor dezvăluie o realitate agreabilă.
În arhiva Liceului „Carol I“, povesteşte C.S. Nicolăescu-Plopşor, „într’un dosar cu titlul: Liceul Carol I, corespondenţă, 1832-1837, intrare şi eşire, se pot citi multe hârtii care au destulă însămnătate pentru istoria vechei Şcoale Centrale din Craiova“.
Hârtiile priveau o inspecţie făcută la actualul Colegiu Naţional „Carol I“ şi au fost date la lumină, iniţial, în anul 1923, ca „o curiozitate măruntă a vremilor cu altfel de organizaţie şcolară“. Atât inspecţia, cât şi documentul fuseseră realizate de olteanul Petrache Poenaru, personalitate marcantă a culturii româneşti, secretar al lui Tudor Vladimirescu şi, nu în ultimul rând, inventator al binecunoscutului stilou cu rezervă, numit şi „cu pompiţă“.
Deşi absolvent al şcolii în care îşi făcea inspecţia de rigoare, trimis de Eforia Şcoalelor, Petrache Poenaru nu s-a ferit în a arăta ministerului problemele întâmpinate în instituţie. A dat dovadă de corectitudine şi a respectat regulile dictate de funcţia sa. „Plecat dau în cunoştinţă că după poruncă mergând la Craiova am făcut cercetare cu deamănuntul la toate clasele de învăţătură şi am văzut că unii din profesori şi’au păzit pe deplin datoriile după instrucţiile ce li s’au dat dela eforie, da alţi s-au abătut dintr’acele instrucţii, adecă profesorul de geografie D-nu Kiriţă Pârvovici a lăsat de o parte geografia ce s’a tipărit într’adins pentru predare în şcoalele publice, şi să slujea cu manuscripte care nu numai că aduc mare greutate şcolarilor la prescriere ci coprind şi greşeli foarte multe. Asemenea şi profesorul clasului al 3lea de începători d-l T. Călinescu nu urma cu predarea catihismului după cartea tipărită ce s’a hotărât pentru aceasta de către eforie, ci după un manuscript care este cu mult mai inferior. Deosebit de aceasta d-l Călinescu să arată ca mai nu s’ar fi străduit îndăstul a pătrunde metodul prin care să pot preda învăţăturile mai cu spor, ci să mărgineşte într’o lucrare mihanicească care obicinueşte pă şcolari a învăţa de rost ca o maşină fără înţelegere”.
O inspecţie nepărtinitoare
Pe de altă parte, nici meritele dascălilor de la reputatul colegiu din Craiova n-au fost trecute cu vederea. „Despre ceilalţi profesori ai şcoalei dela Craiova am cinstea a încunoştinţa cinstitei eforii că toţi şi’au păzit pă deplin datoriile. D-l Stanciu Căpăţineanul aplicează cu bună pătrundere învăţătura grămăticii rumâneşti la deprinderi în stilul scrierei după metoduri bune potrivite ce Dumnealui a cules şi a tălmăcit din deosebiţi autori. D-l Vizamont are bune mijloace pentru a face pă şcolari să înainteze la învăţătura limbei franţuzeşti pentru că s’a familiarisit cu limba rumânească şi deprinde pă şcolari la traduceri dintr’o limbă într’alta. Asemenea şi d-l Mundaniotul să străduieşte fără pregetare în predarea limbei greceşti, şi prin bunul metod ce întrebuinţează, deprinde foarte bine pă şcolari atât în limba grecească veche cât şi în cea vorbitoare. D-l Leca (Constantin Lecca – n.r.) a fost mai în tot semestrul trecut bolnav şi de aceia şcolarii nu au făcut îndestulă lucrare într’acest semestru la învăţătura caligrafii şi a desenului; dar din lucrarea şcolarilor din anul trecut să dovedeşte că d-l Leca să străduieşte cu cea mai nepregetată râvnă la împlinirea datoriilor sale, şi după bunele mijloace ce întrebuinţează dobândeşte şcolarilor înlesnire la aceste învăţături“.
Problemele băneşti erau întâlnite şi în anul inspecţiei – 1836. Perfecţiunea unui sistem de învăţământ era departe de a fi atinsă, dar nu erau ascunse aspectele mai neplăcute. „Acest profesor (d-l Leca – n.r.) face şi acum aducere aminte de rugăciunea ce a făcut şi mai nainte cinstitei eforii să bine voiască a lua în băgare de seamă că leafa de 300 de lei pe lună ce i să dă nu este potrivită cu ale sale însărcinări. Adevărat că acest profesor are multe osteneli, şi prin râvna cu care îş înplineşte slujba meritează mai multă mângâiere. De aceia am cinstea a propune cinstitei eforii să se facă la leafa acestui profesor o adăogire de 100 lei pă lună“.
Salariul domnului profesor Lecca a fost mărit, la fel şi acela al profesorului Căpăţineanul, care se ocupa şi de orânduirea cataloagelor şi a registrelor. Iar dascălii care nu au respectat regulamentul Eforiei au primit un avertisment verbal. Ceilalţi, „pentru zelul şi osârdia ce ceilalţi profesori arată la împlinirea datoriilor dumnealor, Eforia să cunoaşte datoare aş mărturisi mulţumirea sa“, asigurându-i de respectul cuvenit.
