Pe urmele lui Brâncuşi

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

„La Craiova m-am născut a doua oară“, spunea marele sculptor Constantin BrâncuÅŸi. Pe aceste meleaguri, în „uniformă de postav gros, cvasimilitare, cu petliÅ£e ÅŸi nasturi-bumbi de alamă, cu pantaloni cu vipuÅŸcă verde, cu cizme ÅŸi chipiuri înalte purtând însemnele ÅŸcolii ÅŸi cozoroace de muÅŸama“, îl descoperim printre elevii Åžcolii de Arte ÅŸi Meserii.

Amintirea trecerii marelui sculptor prin vechea ÅŸi încântătoarea Craiova stă astăzi mărturie în pagini de istorie ale oraÅŸului. La Åžcoala de Arte ÅŸi Meserii din Craiova, Constantin BrâncuÅŸi s-a născut a doua oară. În aceste locuri, îl regăsim printre elevii întârziaÅ£i. Avea mai bine de optsprezece ani, depăşind vârsta optimă pentru admiterea în ÅŸcoală. Este primit ca elev extraordinar: „Corpul profesoral, reticent, îl supune pe tânăr unui test. Unul dintre profesori îi cere să termine un trandafir cioplit în lemn pe care îl are în lucru. Costache îÅŸi însuÅŸeÅŸte instinctiv stilul profesorului ÅŸi desăvârÅŸeÅŸte floarea făcând o excelentă impresie. Drept urmare, ÅŸcoala îi dă o ÅŸansă elevului întârziat“, notează C. Buica, în „Marea Carte a Craiovei“.
În octombrie, cu mult după începerea cursurile, cu un ciocan, un fierăstrău, o rindea, elevul întârziat se avântă în luptă, pentru că a înÅ£eles că lumea nouă în care intrase i se potriveÅŸte de minune ÅŸi trebuie să convingă.
Băiatul de prăvălie de altădată, îmbrăcat cu ÅŸorÅ£ul verde, care trebuia tot timpul să aÅŸtepte la uşă, înÅ£elege că acum o nouă lume i se deschide. „Va profita de faptul că a întâlnit oameni pricepuÅ£i aduÅŸi acolo pentru a-i dezvălui secretele meseriei lor, că are la dispoziÅ£ie cărÅ£i pe care să le consulte, că beneficiază de atelierele ÅŸi utilajele ÅŸcolii... Aici, la ÅŸcoală, Costache are revelaÅ£ia unei descoperiri de sine“, scrie în „Marea Carte a Craiovei“.
BrâncuÅŸi va demonstra că merită pe deplin ÅŸansa care i s-a acordat. „În 1895, lui Costache, care a fugit cu ani în urmă de la ÅŸcoală din PeÅŸtiÅŸani ÅŸi nu poate prezenta o diplomă de absolvire a patru clase primare, i se reglemetează totuÅŸi situaÅ£ia matricolă ÅŸi este admis ca elev regulat“.

O prietenie specială

ÅžorÅ£ul cel verde, de băiat de prăvălie, nu este aruncat într-un colÅ£, ca o amintire urâtă din casa de pe strada C. A. Rosetti, de la numărul 14, unde locuia împreună cu fraÅ£ii Gorjan. Atunci când timpul îi permitea, tânărul BrâncuÅŸi mergea la bodega lui Zamfirescu. Într-una dintre zilele în care trecuse pragul acestui local, este trimis cu treburi la Gabetta, o cârciumă din vecinătate, care era Å£inută de Radu Dimitriu, tatăl lui Traian Demetrescu. AÅŸa ajunge să îl cunoască BrâncuÅŸi pe Tradem, pseudonimul sub care Traian Demetrescu îÅŸi crease o reputaÅ£ie. „Marele poet Macedonski îl stima ÅŸi-l iubea ÅŸi chiar îl sprijinise efectiv în încercarea de a se stabili la BucureÅŸti. Dar Tradem mai era ÅŸi tuberculos ÅŸi, cu instinctul celor aflaÅ£i pe marginea mormântului, se întorsese acasă, la Craiova. Era un învins al vieÅ£ii: «e peste putinţă să-Å£i spun în ce hal de slăbiciune am ajuns cu nervii ÅŸi inima. Nu, nu sunt făcut pentru a trăi», scria unui prieten“.
În atmosfera unui trist birt de mahala, BrâncuÅŸi îl întâlneÅŸte pe Tradem, care, cu o carte în mână, îÅŸi petrecea puÅ£inul timp care i-a mai rămas de trăit. Va fi atras de acest poet de o delicateÅ£e aproape feminină. „Pentru prima dată în lumea aceasta de rândaÅŸi, meseriaÅŸi ÅŸi băcani, întâlneÅŸte nu numai arta, pe care o bănuieÅŸte cu fiecare crestătură în lemnul pe care-l ciopleÅŸte fără încetare, dar ÅŸi Artistul“, după cum se menÅ£ionează de către C. Buican.

Opere lăsate moştenire

Elevul Constantin BrâncuÅŸi îÅŸi va arăta recunoaÅŸterea prin muncă profesorilor care îi acordaseră o ÅŸansă. O dovedeÅŸte în nenumărate situaÅ£ii. Cel mai elocvent act al său, care marchează ÅŸi depăşirea epocii ramelor sculptate ÅŸi a lucrărilor casnice, este realizarea portretului lui Gheorghe ChiÅ£u. Ziarul vremii, Românul, ziar politic, comercial, literar, anunÅ£a că „la Craiova s-a constituit un comitet pentru ridicarea unei statui lui Gheorghe ChiÅ£u“, întemeietorul ÅŸcolilor de meserii, printre care se numără ÅŸi Åžcoala de Arte ÅŸi Meserii din Craiova, care murise de curând.
„Directorul Popescu, care vrea să aducă un omagiu celui dispărut, îi cere lui BrâncuÅŸi să execute, după o fotografie în mărime naturală ce atârna pe un peret din cancelarie, un bust al dispărutului. Drept urmare, Costache îÅŸi procură un piedestal cu placă turnantă, ÅŸcoala îi procură huma, iar directorul îi permite să-ÅŸi instaleze în cancelarie piedestalul ÅŸi huma, pe care sculptorul începător o Å£inea într-o lădiţă acoperită cu pânză de sac udă.
Costache renunţă la vacanÅ£a de vară ÅŸi în lunile iunie ÅŸi iulie lucrează cu râvnă la portret, de multe ori uitând chiar să meargă la masă. Un artist care se respectă are asistenÅ£i ÅŸi îl foloseÅŸte pe micul Miertoiu, cu cinci ani mai tânăr, a cărui admiraÅ£ie pentru el nu i-a scăpat. Miertoiu îi aduce câte o găleată cu apă, îi frământă lutul sau îi udă cârpele cu care acoperă lucrarea. Lucrând pe tot cursul verii, Costache termină comanda spre toamnă.
Bustul lui Gheorghe ChiÅ£u încununează absolvirea, după patru ani de muncă grea a Åžcolii de Arte ÅŸi Meserii“, se menÅ£ionează în „Marea Carte a Craiovei“.
Cu această operă finalizată, care stă mărturie peste ani la intrarea pavilionului Åžcolii de Arte ÅŸi Meserii, Constantin BrâncuÅŸi marchează o etapă importantă a vieÅ£ii sale pe plaiuri craiovene.
Un nou drum i se deschidea. Un tren îl va conduce spre BucureÅŸti, acolo unde demonii lui interiori îl conduc, păstrând amintirea unor locuri ÅŸi a unor oameni pe care nu îi va uita niciodată.