Mausoleul familiilor Aman, Glogoveanu, Bibescu, mormântul-cavou al lui Gheorghe Chiţu, fost ministru de interne în 1883, sunt doar câteva dintre locurile de veci ale celor mai renumiţi oameni ai urbei de ieri, care se găsesc într-un colţ al Craiovei, unde arta arhitecturală este la ea acasă.
Un adevărat sanctuar al Craiovei, aşa au numit Alexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu cimitirul Sineasca, locul în care îşi duc somnul de veci unele dintre cele mai proeminente figuri ale Craiovei de altădată.
Cimitirul a fost înfiinţat pe locul lăsat Primăriei Craiova de Bălaşa Sinescu, împreună cu biserica mahalalei Podbaniţa-Sineasca, aceasta servind până la dărâmare satului Podbaniţa. Totul a început cu ani şi ani în urmă. Prin legea sanitară din 1864, s-au oprit înmormântările în curţile bisericilor, lucru care a determinat-o pe Bălaşa Sinescu să dăruiască Primăriei Craiova un nou locaş de cult şi curtea aferentă pentru înfiinţarea unui cimitir. În 1937, lăcaşul a fost dărâmat. Din biserica de odinioară a mai rămas astăzi doar clopotniţa din zid, pe sub bolta căreia se pătrunde în cimitir.
Pentru uzul cultului bisericesc a fost dată o capelă de artă cu hramul Sfânta Maria, înălţată între anii 1905-1911 de către Eliza G. Alexandrescu. O demonstraţie de artă arhitecturală, al cărei decor sculptat a fost executat după desenele şi schiţele arhitectului Clavel din Bucureşti. Pictura din naos este opera pictorului Gheorghiu din Capitală, iar icoanele de pe pereţii de răsărit şi apus sunt opera pictorului francez Menpiou, care a pictat şi Biserica „Sfântu Dumitru“. Mozaicurile care împodobesc absidele exterioare cu sfinţi au fost executate din mozaic aurit în atelierele de la Murano-Italia. În mijlocul pronaosului se găseşte un candelabru de alamă executat la Berlin, după coroana regelui ostrogot Receswint. Aici a ales să fie înmormântată Eliza Alexandrescu. În peretele de miazăzi al naosului, lângă altar, e cripta ei şi a celui care i-a fost alături şi-n timpul vieţii, Gheorghe Alexandrescu, în două sarcofage de bronz executate de sculptorul Frederic Stork. În anul 1946, capela a fost dată cultului, căci astfel de bijuterie nu poate fi întâlnită în fiecare zi.
La pas printre mausolee
Pornind-o încet pe alee nu au cum să nu te încânte monumentele ridicate cu ani şi ani în urmă. Atrage atenţia cel al academicianului Constantin Nicolaescu Plopşor, prin forma sa aparte, prin stilul românesc în care tăieturile în lemn se îmbină cu cele în piatră.
Ceva mai încolo, îngerii veghează mormântul familiei Aman, altul sculptat în bloc, având inscripţia „În memoria repauzatului întrufericire Arhiereu Timotheu Eudoxiados – născut în 1789 în Calozitia din Elada, Preotu şi Arhiereu al Episcopiei Craiova, mort în anul 1876 iunie 27“, urmată de inscripţia în greacă „Eternă să-i fie memoria acestui bun părinte. Amin“. Privirea este atrasă apoi de mausoleul din marmură gri al familiei Nicolae Racoviţă, se pare lucrat şi sculptat la Roma în 1898 de G. Monte Verde, care întruchipează o femeie cu cartea pe genunchi. Într-un sarcofag din bronz, pe altă alee, odihneşte Eugeniu Carada. Mausoleul familiei Glogoveanu, din marmură, cu îngeri, având diademă cu stea în care odihneşte boierul, îngerul din marmură albă de Carrara, lucrare a renumitului sculptor Stork, cavoul familiei Rusănescu, dar şi cel al familie Bibescu, foşti bani ai Craiovei, care poartă inscripţia „În acest cavou repauzează membrii familiei Bibescu Elena şi Dumitru“ sunt alte monumente ale celor care îşi dorm somnul de veci în cimitirul Sineasca. Lista poate continua cu cel al colonelului Pavel Gussi, comandantul Brigăzii 16 infanterie, comandor şi ofiţer distins cu mai multe ordine româneşti şi străine, câştigate în războiul din 1877, dar şi ale altor personalităţi, precum doctorul Ion Augustin, Racoviţă-Socolescu, dar şi mai modestul mormânt al cobzarului Constantin Călinescu, binecunoscut pentru romanţele sale de neuitat (1871-1955).
