O artistă din Craiova, de numai 17 ani, a fost primită săptămâna trecută cu toate onorurile cuvenite la Ambasada SUA în România. Numele ei era deja pe buzele tuturor, iar presa naţională s-a strâns ciorchine pentru a-i smulge câteva cuvinte. Era creatoarea invitaţiilor pentru recepţia organizată de Ziua Independenţei SUA.
A fost un concurs ca multe altele la care participă în mod regulat. „Invitaţia pentru înscriere a sosit la şcoală, pe e-mail. Profesorii ne-au explicat despre ce e vorba, lăsând la libera noastră alegere participarea“, povesteşte Flavia Dincă, uşor emoţionată.
Nu i-a căzut prea bine propunerea pentru un interviu. Motivele ar fi destule. Întâi, pentru că, în ciuda look-ului uşor îndrăzneţ şi nonconformist – o tunsoare băieţească şi câteva piercing-uri în urechi şi o rochiţă lungă, neagră şi lălâie aruncată peste un tricou kaki – puştoaica este destul de sfioasă. Apoi, din pricină că, fiind la început de vacanţă, îi place un pic mai mult să lenevească. Iar a poza pentru un ziar nu este o îndeletnicire tocmai relaxantă pentru o novice în ale mediatizării. În cele din urmă, Flavia s-a lăsat convinsă să-şi povestească recenta experienţă. Menţionăm aici că în privinţa pozelor a rămas totuşi neînduplecată.
Să ne întoarcem la concurs. Intitulat „Să celebrăm prietenia americano-română!“, acesta a fost lansat de Ambasada SUA, în luna martie, şi a avut ca limită de desfăşurare data de 1 mai. Au participat opt licee de artă din ţară, „Marin Sorescu“ din Craiova, unde învaţă Flavia, numărându-se printre ele.
Două steaguri prietene
Pentru că orice competiţie este un mic demers în evoluţia personală, foarte mulţi elevi din liceul craiovean s-au înscris la concursul ambasadei. Dintre nenumărate lucrări prezentate pe tema anunţată, doar cinci au fost selecţionate şi trimise la Bucureşti. Câştigătoarea a fost desemnată în scurt timp, dintr-un total de 33.
„Acum vreo lună, mi s-a comunicat la şcoală că am câştigat. Odată cu diploma, am primit şi o invitaţie de a participa la recepţia din 2 iulie, cu ocazia Zilei Independenţei SUA“, zâmbeşte Flavia. Pe masă, două desene aproape identice strălucesc în lumina vacanţei. Unul este invitaţia propriu-zisă, cu numele Flaviei Dincă tipărit în interior şi desenul câştigător pe copertă, celălalt originalul: o coală A5 uşor ondulată din cauza culorilor, cu steagul american pictat pe toată întinderea hârtiei. În partea stângă, printre cele 50 de stele americane albe, trei anume atrag atenţia, prin culoare: una roşie, alta galbenă şi ultima albastră.
„Am încercat să lucrez ceva uşor, nestudiat, aplicând, ca tehnică, grafica publicitară şi folosind culori tempera“, explică eleva din clasa a XI-a la clasa de design industrial, mai relaxată de când discuţia s-a mutat pe un teren cunoscut. „Am pornit de la cele două steaguri, românesc şi american, pe care le-am îmbinat: simplu. Nu m-am stresat deloc, am lucrat în funcţie de timp şi de dispoziţie“, zâmbeşte artista cu o naturaleţe debordantă.
Felicitată de Boc, asaltată de presă
În ceea ce priveşte recepţia din curtea ambasadei americane, aceasta a lăsat o amintire de neşters tinerei eleve craiovene.
„Elegant, ăsta este cuvântul, dacă aş vrea să descriu atmosfera de acolo. M-a surprins plăcut îndeosebi organizarea: totul a fost foarte bine pus la punct, în cele mai mici amănunte“, apreciază craioveanca stilul american atât de străin nouă. Căruia, trebuie să precizăm, tânăra artistă i s-a adaptat perfect, prin totala sa lipsă de artificialitate.
Autoare a unei lucrări prezente în fiecare buzunar al asistenţei, Flavia a fost primită ca un artist deja consacrat. A fost felicitată de însărcinatul cu afaceri al misiunii diplomatice a SUA, Jeri Guthrie-Corn, dar şi de premierul României, Emil Boc. Pentru talentul său, tânăra a fost premiată de americani cu câteva daruri deosebite: cărţi, albume de artă, CD-uri cu muzică autentic americană. „După felicitări şi interviurile luate de presă, m-au asigurat că, ori de câte ori voi avea nevoie de sprijinul lor, să nu ezit să le cer acest lucru. Mai în glumă, mai în serios, le-am spus că aş vrea o viză pe zece ani… Au râs. La fel şi eu…“, îşi aminteşte Flavia unul dintre momentele plăcute petrecute printre americani.
„Voi picta toată viaţa“
Despre viaţa sa personală şi realizările de până acum Flavia Dincă nu vorbeşte prea mult. Desenează de când se ştie, îndrumători fiindu-i unchiul şi mătuşa, amândoi artişti plastici. Primele încercări au fost făcute pe pereţii casei, dar, din păcate, apariţia vopselei lavabile a dus la pierderea lor definitivă. Şi totuşi, o natură moartă – în care se distinge clar percepţia originală a fructelor şi culorilor acestora – datând din primii ani de şcoală este aşezată la loc de cinste, chiar în livingul familiei.
În clasa a cincea, Flavia a avut două expoziţii de pictură – ambele de icoane pe sticlă – la Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“. De atunci însă, lucrările ei – împrăştiate în teancuri şi suluri prin toată camera personală – nu au mai apărut pe alte simeze, iar motivaţia te pune pe gânduri.
„Nu mă simt pregătită, pur şi simplu. Simt că trebuie să progresez, să ştiu mai mult, să pot mai mult. Cred că numai artiştii adevăraţi pot să expună. Trebuie să fii bun, ca să ai curaj“, îşi explică puştoaica în rochiţă lălâie timiditatea cam nejustificată. Munceşte însă mult – mai puţin în vacanţe -, iar orele petrecute în atelierul şcolii trec pe nesimţite, în joaca ei serioasă de a amesteca vopsele şi culori. Are o atracţie pentru portrete –
de chipuri sau mâini – sau orice altceva îi atrage atenţia. Participă la toate concursurile din ţară şi străinătate, de unde nu o dată s-a clasat în primele locuri. Şi îi studiază cu pasiune pe acei artişti pe care i-a luat drept model pentru excentricitatea şi originalitatea lor: Dali, Picasso, Gustav Klimt, Kadinsky. Dintre artiştii locali, îl adoră pur şi simplu pe Mihail Trifan, dar nu are mai puţin respect pentru profesorii care i-au călăuzit paşii de-a lungul anilor şi în special pentru Rodica Pădureţu, profesoara sa îndrumătoare.
Cât despre ea…
„Dacă ar fi să mă descriu, aş zice că… îmi place de mine!“ Ochii albaştri râd copilăros. De după jaluzea, câteva raze de soare îi gâdilă freza băieţească fără nici un strop de vopsea: „Da, pur şi simplu, îmi place cum sunt construită… În rest, mai am doi ani de liceu – mă bucur că am scăpat de biologie, fizică şi alte materii care nu ştiu la ce mi-ar folosi în viitor. Din păcate, la mate tot o să mai dau teză… Voi urma Academia de Arte Plastice din Bucureşti, Secţia grafică… Şi cred că voi picta toată viaţa“.
„Dacă ar fi să mă descriu, aş zice că… îmi place de mine! Da, pur şi simplu, îmi place cum sunt construită… Voi urma Academia de Arte Plastice din Bucureşti, Secţia grafică.. Şi cred că voi picta toată viaţa“.
Flavia Dincă, de 17 ani, elevă la Liceul „Marin Sorescu“ din Craiova
„După felicitări şi interviurile luate de presă, m-au asigurat că, ori de câte ori voi avea nevoie de sprijinul lor, să nu ezit să le cer acest lucru. Mai în glumă, mai în serios, le-am spus că aş vrea o viză pe zece ani… Au râs. La fel şi eu…“.
Flavia Dincă
