Mărioara Berca din comuna Arcani, judeţul Gorj, ştie zeci de cântece populare foarte vechi, pe care le cântă de mic copil la o baniţă pe care a transformat-o în instrument muzical.
Pentru Mărioara Berca, muzica populară a reprezentat viaţa ei. A pus însă pe primul loc familia şi de aceea nu a putut avea o carieră muzicală, cu toate că i s-a propus de mai multe ori să se dedice cântatului. Chiar marea cântăreaţă Maria Lătăreţu a rugat-o să urmeze o activitate artistică.
Mărioara Berca a ajuns acum la apusul vieţii. Greutăţile pe care le-a întâmpinat îşi spun cuvântul. Este bolnavă şi se deplasează cu greutate, cu ajutorul a două bastoane. Cu toate aceste necazuri, inima i-a rămas tânără, iar bătrâna este şi acum plină de viaţă. Cântecele i-au adus bucurie în suflet şi în viaţă.
A avut de mică un talent deosebit. Când în familia ei se ţineau praznice cu ocazia diferitelor sărbători, stătea mereu lângă lăutari. Era de ajuns să audă o singură dată o melodie şi o reţinea în întregime. După ce plecau lăutarii, repeta singură melodiile, uimindu-i pe toţi prin faptul că reţinea aproape tot ceea ce se cânta. Bunicul său o mai punea câteodată să cânte, în schimbul câtorva bănuţi.
Ideea de a cânta la baniţă i-a venit, copil fiind, atunci când a văzut un prieten al părinţilor săi care a venit la un praznic şi cânta folosind ca instrument o uşă. Mărioara Berca s-a gândit că o baniţă ar suna mult mai bine şi a încercat să cânte la acest obiect folosit de ţărani la transportul diferitelor produse. Sub apăsarea degetelor ei, baniţa a răsunat şi astfel a devenit un instrument muzical. Vestea s-a transmis repede, astfel încât Mărioara era chemată să cânte la serbările care se desfăşurau în comună. „Veneau mulţi prieteni în vizită la părinţii mei şi unul dintre ei se punea cu degetele pe uşă şi cânta. Am încercat şi eu, dar m-am gândit că ar merge mai bine la baniţă. Aşa că am luat una şi am început să cânt la ea. Asta se întâmpla pe la şapte-opt ani“, a povestit Mărioara Berca.
Apreciată de public
În şcoala primară şi gimnazială pe care le-a făcut în comuna natală, Mărioara Berca era o mică vedetă. Era apreciată de dascăli pentru modul în care cânta şi participa la multe serbări şi manifestări. A dorit să înveţe mai mult şi a dat examen la Liceul „Tudor Vladimirescu“ din Târgu Jiu. A obţinut o medie foarte bună şi a fost declarată admisă, însă nu a putut să urmeze cursurile liceale din cauza situaţiei materiale: părinţii nu aveau bani să o ţină la şcoală. S-a întors acasă să-i ajute la muncile câmpului şi la creşterea animalelor. S-a căsătorit la 16 ani. Împreună cu soţul său au muncit din greu pentru a-şi face un rost în viaţă.
Mărioara Berca a lucrat ca brigadieră la CAP şi apoi ca brutar. A pus mereu familia şi casa pe primul loc, astfel că pasiunea pentru muzică a trecut în planul secund. Cu toate acestea, era chemată la numeroase spectacole organizate în Târgu Jiu, dar şi în alte localităţi din judeţ. Reuşea întotdeauna să ridice sala în picioare prin vocea sa caldă şi dulce: „Mă chemau cei de la Casa de Cultură din Târgu Jiu să vin la spectacole, dar la multe nu am putut ajunge pentru că aveam de muncă în gospodărie. Spectatorii mă primeau cu aplauze şi la sfârşit îi ridicam în picioare“.
A câştigat locul trei la un concurs naţional
Mărioara Berca are o tehnică specială de a cânta la baniţă. Mai întâi unge cu sacâz partea de jos a instrumentului inedit pentru a suna mai bine, după care începe să cânte. Aşa îi delecta pe oamenii care munceau pământul. Mergea să le ducă mâncare cu baniţa pe cap, iar lucrătorii câmpului abia o aşteptau. După ce deşerta mâncarea din ea, o întorcea şi începea să cânte. „Aveam oameni la muncă şi mă duceam cu baniţa să le duc mâncare. Mă aşteptau să vin pentru că întorceam baniţa şi le cântam“, şi-a amintit Mărioara Berca.
A câştigat cu baniţa premiul trei la un concurs desfăşurat în Constanţa, la care au participat numeroşi interpreţi din toată ţara. Lumea era nedumerită, pentru că nu ştia pentru ce anume foloseşte acest obiect. „Toţi mă întrebau ce fac cu baniţa, pentru că mulţi nici nu ştiau la ce este folosită. Doar când am urcat pe scenă s-au dumirit“.
Maria Lătăreţu i-a propus să urmeze cariera muzicală
Mărioara Berca îşi aduce întotdeauna aminte cu mare plăcere de întâlnirea cu marea artistă Maria Lătăreţu, care i-a propus să rămână în Bucureşti şi să urmeze o carieră muzicală. A fost chemată în Capitală de un unchi, care lucra la „Rapsodia Română“ şi era căutător de talente. A mers la Bucureşti pentru a înregistra mai multe melodii vechi. În timp ce cânta, în studio a intrat Maria Lătăreţu, care a urmărit-o dintr-un colţ al încăperii. La sfârşitul melodiei, marea artistă i-a propus să rămână în Bucureşti pentru a urma o carieră muzicală, însă a refuzat gândindu-se la familia ei. „A intrat în studioul unde înregistram şi unchiul meu i-a spus: «Doamna Maria, mi-aţi stricat o bandă de 200 de minute», iar ea i-a răspuns: «Nu-i nimic, că îţi cumpăr eu alta». A stat până am terminat melodia de cântat şi mi-a spus apoi să rămân în Bucureşti, dar eu am refuzat pentru că aveam gospodăria la Arcani şi un soţ“, a povestit Mărioara Berca despre întâlnirea cu Maria Lătăreţu. Peste mai mulţi ani, s-au reîntâlnit în cadrul unor spectacole susţinute în mai multe localităţi ale judeţului.
Trei cântece, preluate de Maria Lătăreţu
Mărioara Berca este cea din urmă păstrătoare a unor melodii foarte vechi din folclorul românesc, care se vor pierde odată cu ea. Are un sentiment de mândrie pentru că Maria Lătăreţu a preluat trei dintre melodiile sale, care fac parte acum fonoteca de aur a muzicii populare româneşti. „«În luncă la Inimăroasa» sau «Aud cucul cum cântă» sunt două dintre melodiile mele, care au fost preluate de Maria Lătăreţu. Mă simt mândră că au fost transmise mai departe aceste cântece şi nu s-au pierdut“, a spus Mărioara Berca.
