Zece detinuti „cuminti“ din Penitenciarul pentru Minori si Tineri din Craiova au fost vineri la manastire. Nu sa imbrace haina monahala, ci pentru a se reculege intre zidurile sfinte, pentru a se ruga, pentru a gusta din bucatele simple, dar indestulatoare, si nu in ultimul rând pentru a face curatenie atât in sufletele lor, cât si in gradinile si cimitirul vechii asezari.
Au plecat dis-de-dimineata, dupa micul dejun. S-au incolonat in curtea penitenciarului, frematând de nerabdare. Aveau sa paraseasca – inca o data – zidurile reci si groase ale inchisorii. Mergeau la „munca si rugaciune“, cum le spusese doamna Adriana, femeia care le poarta de grija inca din primele zile in care au ajuns dupa gratii. Adica intr-un loc sfânt, o manastire veche, unde sa-si petreaca liberi aproape o zi intreaga. In miez de iulie, când arsita verii le secatuia si mai mult sufletele si trupurile ferecate in celule, ei aveau sa „evadeze“. Nu pentru multa vreme, ce-i drept, dar suficient cât sa traga in piept o gura de aer proaspat, de speranta, de curaj. Aveau sa se roage fierbinte pentru iertarea pacatelor si pentru o viata mai buna, aveau sa se infrupte, in racoarea ierbii, nu din mâncarea cu gust metalic, acru, ci din bucatele pregatite de maicute, care, stiau ei, erau cele mai gustoase din lume. Si aveau sa munceasca. Nu in atelierele neprietenoase ale penitenciarului, ci in locuri sfinte pe care le-a strabatut cu vitejie insusi Mircea cel Batrân! Aveau sa traiasca deci o zi minunata, asa cum de putine ori le-a fost dat sa aiba de când soarta i-a aruncat in puscarie.
„Aceasta este a doua actiune organizata de noi anul acesta la Manastirea Jitianu. Ceea ce fac detinutii aici este mai mult o actiune de suflet decât munca fizica bruta, e vorba de milostenie. Baietii vin sa ingrijeasca niste locuri vechi si un cimitir in care se odihnesc oseminte ale unor oameni ai caror descendenti au disparut, la rândul lor. Pe lânga „treaba“ din gradini si cimitir, detinutii vor asculta slujba la biserica si se vor ruga – de aceea chiar am numit aceasta actiune «Munca si rugaciune»!“, a spus Adriana Bursuc, presedinte al Societatii Nationale a Femeilor Ortodoxe din România (SNFOR).
Suflet, sudoare si soare
Insotiti de câtiva ofiteri, de Adriana Bursuc si alte doamne ale Societatii Nationale a Femeilor Ortodoxe din România, cei zece detinuti minori au parcurs intr-un suflet distanta dintre PMT si Manastirea Jitianu. Aflat la numai cinci kilometri de Craiova si ascuns intr-un pâlc de copaci de ochii privitorilor curiosi, locasul sfânt si-a descoperit repede maretia in fata pacatosilor porniti pe drumul iertarii. La 8.30, o mâna de tineri nenorociti au batut la portile batrâne, cerând gazduire. Li s-a dat de indata. Cu o energie pe care numai gustul libertatii ti-o poate da, baietii au trecut imediat la treaba, lasând pentru mai târziu rasplata rugaciunii si a ospatarii. Cu unelte putine, dar cu brate puternice si inimile tinere, detinutii au muncit neobositi. Locul activitatii a fost vechiul cimitir al manastirii si gradina imprejmuitoare. Acolo au smuls arbusti si buruieni, au tuns iarba, au plivit florile, au curatat morminte care vegheaza de sute de ani locul sfânt. Cu sticle de suc si apa proaspata de fântâna puse bine la umbra si urmând exemplul la fel de insufletit al Doamnelor Ortodoxe si al supraveghetorilor, baietii au muncit cu ardoare ore in sir, desfatându-se de aerul proaspat si de soarele binefacator.
„Am iesit anul acesta de vreo cinci-sase ori din penitenciar“, socotea, intre doua inghitituri de apa, unul dintre baieti, fara sa ia seama la sudoarea care-i curge pe frunte. „Fie la munca, fie in excursii, la teatru sau in alte locuri. Doamnele de la Societatea Ortodoxa ne-au ajutat foarte mult. Pentru noi, detinutii, iesirile astea sunt cele mai importante: mai intâlnim si noi alti oameni, mai vedem lumea de afara. Ca sa ne dea voie conducerea, trebuie sa fim cuminti! Asa ca plecarile astea ne ajuta de doua ori: intâi sa ne schimbam comportamentul si dup-aia sa mai vedem si altceva in afara de puscarie“. Petre Chiriac are 21 de ani. Este detinut in Penitenciarul pentru Minori si Tineri din Craiova de doi ani si noua luni, ispasind o pedeapsa de patru ani si jumatate pentru comiterea infractiunii de furt. „Furam din vagoane. M-au prins pâna la urma… N-a fost usor, dar sunt sigur ca puscaria m-a schimbat! Mai am trei luni si ies! Dar nu va mai fi la fel, promit!“, a facut legamânt la manastire Petre.
La fel s-a intâmplat vineri si cu ceilalti detinuti. Gheorghe Pintea, de 20 de ani, condamnat la sapte ani pentru viol, Vasile Sorin Popescu, de 21, inchis de mai bine de doi ani pentru ultraj, George Grosu, condamnat la doi ani pentru ca a furat din biroul judecatorului o combina muzicala, Silviu Puscarici, inchis tot pentru furt de un an si doua luni – toti cei zece detinuti ai PMT au trait vineri alta experienta menita sa le schimbe cursul vietii care, din neatentie ori inconstienta, a luat-o intr-o clipa fatala pe un drum gresit.
Ospatul
Nici nu a batut bine orologiul prânzului si detinutii au terminat treaba. Cuviinciosi, si-au spalat fruntile de murdarie si sudoare in apa rece si limpede. Apoi au intrat cu evlavie in biserica manastirii. Acolo au aprins lumânari, au ingenuncheat si s-au rugat pentru iertarea faptelor lor pacatoase, pentru zilele lungi si grele pe care le vor mai avea de petrecut intre zidurile inchisorii, pentru o viata viitoare mai buna si mai curata pe care o vor incepe cu siguranta imediat dupa liberare. Vizibil mai despovarati si mai inseninati, tinerii au iesit din nou in curtea inflorita a manastirii. Bucuria le-a fost pe masura asteptarii: doua mese lungi isi intindeau la umbra frumusetea bucatelor. Cartofi, rosii, masline, pâine, pepeni si coliva, toate ii asteptau sa le potoleasca foamea si oboseala. Trântiti pe iarba sub privirile intelegatoare ale maicutelor si insotitorilor, detinutii s-au infruptat zdravan din mâncarurile pregatite pentru ei. Simple, dar deosebit de gustoase, bucatele le-au rasplatit pe deplin tinerilor orele de munca asidua. Dupa ospat, câteva minute de siesta la racoarea copacilor au fost binevenite. Putin dupa-amiaza, cei zece detinuti au parasit cu regret Manastirea Jitianu, luând drumul inapoi spre „casa“. Nu inainte de a promite ca se vor intoarce, cu siguranta, la liberare!
