Miros dulceag de hârtie veche, ingalbenita de vremuri. Documente roase pe margini, cu urma penei abia lizibila. Dari de seama, intariri, mosteniri, certificate, hrisoave domnesti aduse din cerneala de mâini, odata iscusite in caligrafie. Kilometri intregi de rafturi in care se ascund tainele si istoria Olteniei.
Vin la primele ore ale zilei, se asaza pe scaunele destramate de ani si isi rânduiesc cu grija stivele de documente vechi. Rasfoiesc cu degete tremurânde hârtia grea de vreme, vrajiti de misterele abia descoperite. Minutele, orele trec. Cu fiecare pagina, cu fiecare litera zamislita de vreo pana maiastra, se pierd fermecati in alte vremuri… Nimic nu aud, nimic nu vad. Nici bancile patinate de sutele de coate studioase care s-au sprijinit, melancolic, pe ele, nici covoarele tocite si decolorate de vreme. Nici panourile de sticla – model al epocii de aur – pe care sunt lipite hârtii de importanta inestimabila pentru admiratia si curiozitatea vizitatorilor. Studenti, istorici, cercetatori pierd sirul orelor in sala de lectura a Arhivelor, incercând sa compuna, din bucatile galbene de manuscrise, teme de cercetare, precum „Revolutie si mentalitate in Oltenia“, „Ocupatia germana la Craiova“, „Falsul in documente in secolul al XIX-lea“. Alaturi, in anticamera, cetateni simpli se prezinta umil la tezaurul Olteniei pentru o banala recalculare de pensie…
„Numai astazi au fost repartizate 300 de cereri pentru pensie“, socoteste Constanta Deaconu, arhivar la Directia Judeteana pentru Arhivele Nationale. „Pentru ca aici se pot gasi documentele tuturor institutiilor, mai vechi de 30 de ani. Vin persoane cu vârste de peste 90 de ani, care depun cereri pentru anii ’30 – ’40, când au inceput activitatea. Numai aici pot gasi actele necesare, aflate in evidente bine puse la punct“.
Sapte kilometri de acte
O intarire a lui Radu cel Frumos prin care da in stapânire câteva pamânturi in Oltenia este cel mai vechi document aflat in Arhivele Nationale Dolj. Dateaza din 1469 si este pastrat la loc de cinste intr-unul din depozitele cladirii. Nenumarate alte hrisoave domnesti, harti de hotarnicie, manuscrise, acte administrative, ecleziastice, scolare, judecatoresti ori de stare civila, de la cele mai vechi, pâna la cele mai proaspete – din ultimii ani chiar, apartinând institutiilor ori firmelor intrate in lichidare – toate sunt rânduite in Arhive. In sase depozite mari si alte câteva incaperi mai mici, parcurgând peste 6.000 de metri liniari, istoria Olteniei cântareste aproximativ 400 de tone.
„Pentru a suporta o asemenea greutate, era nevoie de o constructie speciala. Astfel ca s-au avut in vedere câteva conditii inca din proiectul cladirii – pusa in functiune in 1973. Pe de o parte fundatia, structura de rezistenta au fost concepute special pentru destinatia imobilului. Pe de alta parte, au fost asigurate conditiile termice care sa amelioreze efectele scaderilor bruste de temperatura, la schimbarea anotimpurilor. In caz contrar, umiditatea ar fi determinat aparitia mucegaiului sau a diverselor «boli» care distrug de regula hârtia“, a declarat Ilie Vulpe, arhivar la Arhivele Nationale.
Conditiile – aceleasi de acum 30 de ani
Greu de crezut ca temperatura de 15 grade cu minus din luna ianuarie a fost tinuta la respect de peretii constructiei socialiste! Pentru ca imobilul din strada Libertatii, in ciuda caracteristicilor sale speciale, nu a beneficiat de prea multe imbunatatiri in ultimii ani, asa cum ar cere normele unui astfel de loc. Nu s-au instalat centrale termice pentru pastrarea unei temperaturi constante care sa fereasca documentele din depozite de aparitia ciupercilor, nici nu s-au achizitionat aparate de inalta tehnologie, absolut obligatorii in derularea diferitelor procese aplicate in cazul documentelor si actelor vechi.
Cu toate acestea, intr-um mod miraculos, hârtia a rezistat. Gratie, desigur, celor 19 oameni – arhivisti si arhivari – care le mânuiesc cu grija si pricepere si care, prin tehnici destul de rudimentare, dar respectate cu strictete, reusesc sa transmita, peste veacuri, istoria.
Restaurari cu pensula si fierul de calcat
Aici se nasc a doua oara. Intr-o incapere mica, amenajata rudimentar acum 12 ani – când s-a infiintat laboratorul de restaurare de la Arhivele din Craiova – bucati de hârtie ingalbenita si roasa pe margini, a caror valoare nu poate fi cântarita in aur, prind viata din nou. Nu printr-o tehnica de ultima ora, ci cu pensula si fierul de calcat, mânuite cu pricepere de persoane specializate in acest sens – restauratorii.
„Se aplica fiecarui fragment de hârtie testul de lavabilitate. Daca rezista cerneala, se spala cu apa si cu o solutie speciala pentru indepartarea diferitelor ciuperci, bacterii. Documentul se asaza pe sita si este lasat la uscat in mod natural, la temperatura camerei. Dupa 24 de ore, se incleiaza cu carboximetil celuloza, iar partile deteriorate se completeaza cu hârtie japoneza. Fiind foarte subtire, aplicata in strat dublu aceasta ajunge la grosimea hârtiei. Se lasa din nou la uscat, alte 24 de ore. Se calca apoi hârtia cu un fier incins la 105 grade. La sfârsit, documentul se fasoneaza – «se tunde» de surplusurile aparute in timpul procesului. Fiecare fila restaurata se asaza in ordinea numerotarii, «dosarul» fiind apoi trimis la legatoria institutiei“, a explicat Maria Peca procesul prin care trece orice document..
„Fiecare are valoarea lui“
12.600 de documente sunt salvate intr-un singur an la laboratorul de restaurare a Arhivelor. Cifra impresionanta, având in vedere dotarile de care dispune institutia – doua mese, un borcan cu solutie, o pensula si câteva etajere. Nimeni nu se plânge insa – fondurile sunt cum se stiu. O presa performanta care sa realizeze toate procesele printr-o singura operatiune ajunge la sume exobitante. In plus, personalul – instruit patru ani la Bucuresti – face fata cu succes atât volumului de munca, cât si conditiilor, oricât de periculoase ar fi.
„Trebuie respectata in primul rând o regula: nu avem voie sa intram in contact cu hârtia, care poate prezenta ciuperci, bacterii. O presa ne-ar scuti de acest risc, e adevarat. Dar intelegem situatia – nici unul din laboratoarele din tara, in afara de Bucuresti, nu dispune de conditii mai bune. Asa ca ne descurcam cum putem – cu manusi si cu metodele pe care le avem la dispozitie “, a spus Maria Peca, exemplificând cu pensula inmuiata in apa si aplicata pe un act notarial de acum 100 de ani. „Si putem, pentru ca nu avem voie sa ne jucam cu actele. Indiferent ca este vorba de vreun hrisov domnesc ori un certificat de nastere, fiecare are valoarea lui, la care noi tinem cu sfintenie“.
Aniversare 75 de ani
Anul acesta, pe 1 aprilie, se implinesc 75 de ani de la infiintarea, la Craiova, a Directiei Judetene a Arhivelor Nationale, dupa exact 100 de ani de când aceasta institutie a statului a luat fiinta. Cu aceasta ocazie, vor fi organizate seminarii si conferinte, expozitii, precum si alte manifestari dedicate unei institutii care pastreaza cea mai valoroasa avere a unei natiuni: arhiva.
