Adesea confundaţi cu masorii, cu medicii sau cu cosmeticienele, kinetoterapeuţii încearcă să îşi traseze graniţele meseriei lor, care a început să prindă contur în ultimii ani.
Kinetoterapia îmbină câteva dintre caracteristicile meseriilor de doctor, psihoterapeut, şi antrenor.
Pentru a fi kinetoterapeut trebuie să fiţi licenţiat în acest domeniu, să fi absolvit o facultate de patru ani de profil, la o universitate de stat sau particulară.
Materiile studiate sunt aproape aceleaşi ca la Facultatea de Medicină, dar se pune mai mult accentul pe tratamentul kinetic şi nu pe cel medicamentos, chirurgical sau de altă natură.
Ceea ce deosebeşte un medic de un kinetoterapeut este că acesta din urmă nu poate pune un diagnostic, aşa cum nici medicul nu poate alcătui un program de kinetoterapie pentru pacient.
Kinetoterapeutul trebuie să ştie cum să utilizeze mijloacele terapeutice şi cum să le combine cu succes în cadrul unor programe de recuperare.
Comunicarea cu bolnavul este foarte importantă
Scopul kinetoterapiei, care este şi o formă de gimnastică medicală, nu este acela de a transforma o persoană cu probleme locomotorii sau de respiraţie într-una perfect sănătoasă, ci de a o ajuta să ducă o viaţă normală. De aceea, comunicarea cu bolnavul este foarte importantă. „Trebuie să fii foarte atent, răbdător, deoarece lucrezi cu oameni care sunt în suferinţă. Trebuie să existe o comunicare permanentă între bolnav şi kinetoterapeut. Trebuie să ajuţi atât bolnavul, cât şi familia sa ca să îl înţeleagă, să îl sprijine, să se adapteze în funcţie de nevoile lui“, a explicat Andreea Ene, kinetoterapeut la Salonul Perfect Body din Craiova.
Kinetoterapia, apreciată în străinătate
Majoritatea absolvenţilor facultăţilor sau specializărilor de kinetoterapie pleacă în străinătate, acolo unde această meserie este recunoscută şi apreciată. Cei care rămân în ţară trebuie să se lupte cu mentalităţile româneşti, care îi etichetează pe aceşti absolvenţi de studii superioare ca masori sau cosmeticiene.
„Foarte mulţi absolvenţi pleacă în afară pentru că acolo omul este apreciat. Nu este considerat asistent medical sau masor. În 2002, când am terminat eu facultatea, nu prea aveai unde să te angajezi. Acum există şi la noi o mulţime de posibilităţi, saloane, săli de fitness, policlinici“, a spus Andreea Ene.
Kinetoterapeuţii, la spa şi la fitness
Cum salariile din sănătate sunt foarte mici, kinetoterapeuţii se angajează acum în saloane şi săli de fitness. Mediul privat le oferă, pe lângă salarii motivante, şi posibilitatea de a lucra într-un loc curat, modern, cu aparatură de ultimă generaţie.
„Iniţial am lucrat într-o policlinică. Am făcut parte dintr-un program care oferea îngrijire la domiciliul bătrânilor. Îmi plăcea să lucrez cu ei, să merg să îi vizitez, să le mai alin suferinţa cu o vorbă bună, un masaj. Şi acum mai ţin legătura cu câteva familii. Erau unele cazuri sociale cutremurătoare. Nu aveau ce mânca şi de multe ori aduceam de acasă o cratiţă cu mâncare caldă. Partea financiară m-a făcut însă să plec de la policlinică şi am acceptat oferta de a lucra într-un salon“, a menţionat Andreea. Aici a trebuit să facă faţă unei noi provocări, a trebuit să înveţe să lucreze cu aparate noi de înfrumuseţare: electrostimulare, dermocell, ultrasunete.
„Am făcut un training la Bucureşti şi în două-trei săptămâni am învăţat tot ce trebuia. M-au ajutat mult şi cunoştinţele mele medicale“, a spus Andreea.
Un strop de răsfăţ
Acum, prin mâinile ei magice trec femei de afaceri, avocate, profesoare, doctoriţe, toate căutând un strop de relaxare şi o conversaţie plăcută departe de agitaţia oraşului. „Personale care vin aici sunt de cele mai multe ori stresate, agitate, nervoase, dar după 15 minute de masaj facial sau corporal se relaxează. Încep să se simtă ca în familie, chiar dacă la început sunt un pic frustrate. Se jenează să spună ce probleme au, să se dezbrace. Dar atunci când văd că şi celelalte persoane care vin aici au celulită sau sunt plinuţe, complexele dispar. Râdem, glumim, discutăm despre mâncăruri, diete. Le dăm sfaturi, le ambiţionăm să se menţină în formă, să nu mănânce în exces“, a precizat Andreea. Iar zâmbetul de mulţumire şi relaxare cu care clientele părăsesc salonul nu are decât o singură reţetă.
„Atunci când vin la salon, clientele trebuie să se lase pe mâinile noastre, să fie răsfăţate. Femeilor din ziua de azi le trebuie un pic de răsfăţ“, a menţionat Andreea Ene.
