Persoanele fizice care obțin din străinătate venituri din activități independente și care stau în țară mai mult de 183 de zile pe an trebuie să depună la Fisc o declarație, care de anul acesta a fost inclusă în Declarația Unică. Fiscul din România nu are multe pârghii să îi descopere pe cei care muncesc periodic în străinătate și nici să le numere zilele pe care le stau în țară și cele în care lucrează în străinătate.
Statul se miră cum să mai încaseze niște bani de la unii dintre românii care muncesc în străinătate. Profesori, medici, avocați, mici meșteșugari cum ar fi electricieni, zidari care au PFA în străinătate, alte persoane care prestează periodic servicii pe cont propriu peste graniță, persoane care obțin venituri din drepturi de autor și cele care obțin orice alte venituri comerciale din activități independente din afara țării și îndeplinesc două condiții cumulative sunt obligate să depună în România, la ANAF, o declarație din care să rezulte ce venituri au realizat din afara țării și ce impozit au plătit în statul în care au lucrat. Potrivit articolului 59, aliniatul (2), din Codul fiscal, cele două condiții cumulative ce trebuie îndeplinite de românii care prestează periodic activități independente peste graniță sunt: centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România (averea, familia, copiii); persoana este prezentă în România „pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat“.
Până acum, aceste persoane erau nevoite să depună Declarația 201, dar de anul acesta, respectiva declarație și alte șase au fost comasate în una singură, numită Declarație Unică, al cărei termen de depunere este 15 iulie 2018, pentru veniturile realizate în 2017. În 2019, declarația are termen de depunere pe 15 martie, iar la acea dată românii care muncesc mai puțin de șase luni pe an peste graniță declară veniturile încasate în 2018.
Este foarte important de menționat că persoanele care lucrează cu contract individual de muncă în străinătate, încheiat cu firme care au sediile în acele state, în special în statele Uniunii Europene cu care România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri, nu trebuie să depună în țară această declarație. Cei care au contracte de muncă, plătesc impozitele și contribuțiile în statul în care muncesc. În schimb, persoanele care au contracte de muncă încheiate cu firme din România, dar acele persoane lucrează periodic în străinătate, ca detașate, trebuie să depună declarația numai dacă acele persoane au stat în țară mai mult de 183 de zile în ultimul an.
Cine depunea declarația respectivă
Concret, potrivit Ordinului Președintelui ANAF nr. 3695/2016 (modificat prin OPANAF nr. 3726/2017), sunt obligate să își declare la statul român veniturile obținute din străinătate persoanele fizice care desfășoară acolo activități diverse și „venituri din profesii liberale, venituri din activități de producție, comerț, prestări servicii, venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din activități agricole, piscicultură, silvicultură, venituri sub formă de dividende, venituri sub formă de dobânzi, venituri din premii, venituri din jocuri de noroc, câștiguri din transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum și din transferul aurului financiar, alte venituri din investiții, venituri din pensii, remunerații/indemnizații ale membrilor consiliului de administrație/administratori/cenzori și alte venituri similare“ etc.
Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, conform Codului fiscal. Pentru veniturile realizate în 2018, declarația trebuie depusă până în martie 2019, iar impozitul aplicat este de 10%. Dacă plătitorul venitului reține impozit românului care lucrează (ca liber profesionist) în statul respectiv, iar acel impozit este final, atunci, la depunerea declarației în România, cetățeanul trebuie să facă dovada achitării impozitului în străinătate.
Cum îi descoperă Fiscul pe cei care nu depun declarația
Anul trecut, au depus declarația respectivă 202 persoane care au lucrat în străinătate mai puțin de șase luni pe an și au obținut venituri din activități independente. Dintre aceste persoane, 108 au și plătit impozitul datorat, conform datelor furnizate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Dolj. GdS a întrebat Fiscul cum îi descoperă pe românii care au obligația să depună acea declarație și să plătească impozit pe veniturile obținute în străinătate și cum le numără Fiscul cele 183 de zile, ca să vadă cât au stat în țară și cât au stat în străinătate. „Nu există o evidență informatică pentru a verifica obligația depunerii acestei declarații. Această obligație se analizează la depunerea Chestionarului de stabilire a rezidenței fiscale a persoanei fizice care se efectuează la plecarea din țară sau de la Compartimentul de Schimb de Informații din cadrul DGRFP Craiova (prin schimb de informații cu alte state membre UE – n.r.)”, se arată în răspunsul primit de la AJFP Dolj, la solicitarea GdS.
Persoanele care pleacă la muncă în străinătate și stau în altă țară mai mult de 183 de zile dintr-un an trebuie să depună la ANAF, cu 30 de zile înaintea plecării din țară, un chestionar pentru stabilirea rezidenţei persoanei fizice la plecarea din România, prevedere reglementată de Ordinul Președintelui ANAF nr. 1.099/2016, formular prin care persoanele fizice sunt întrebate cât preconizează că stau în străinătate și care este motivul plecării. Fiscul vrea să afle, din acel chestionar, cine anume stă în străinătate peste 183 de zile pe an, pentru că astfel i se stabilește rezidența fiscală în statul în care stă mai mult. Dacă stă în țară mai mult de 183 de zile, atunci persoana respectivă trebuie să depună și Declarația Unică (care include fosta Declarație 201) și să plătească impozit pe venit la statul român. Este greu de crezut că toți cei care pleacă la muncă în străinătate, fie și pentru a desfășura activități independente, vor trece pe la Fisc să depună acel chestionar.
Fiscul nu prea are cum să îi depisteze
În cazul în care o persoană pleacă la muncă în străinătate pe cont propriu și nu depune nici chestionarul amintit la ANAF și nici Declarația Unică, atunci Fiscul nu prea are ce să îi facă. Sancțiunile ce pot fi aplicate sunt supuse Legii prevenirii nr. 270/2017, adică persoana primește un avertisment dacă va fi descoperită. La ora actuală, în legislația fiscală nu există alte modalități prin care Fiscul să poată număra dacă o persoană care lucrează periodic în străinătate stă în țară mai mult de 183 de zile pe an.
