Indiferent de profilul firmei în care lucraţi, comunicarea este esenţială. Psihologul Steluţa Zimbreanu, director de programe organizaţionale Saraa Education, va prezenta în acest material punctele esenţiale ale psihologiei organizaţionale.
Psihologia organizaţională este interesată, în special, de efectele pe care le produce comunicarea. Aceste efecte au fost şi trebuie să fie conştientizate de conducerile organizaţiilor, deoarece comunicarea este un mijloc, un instrument de influenţă, de creştere a eficienţei. Cea mai simplă schemă de prezentare a comunicării poate fi redată astfel: emiţător – canal de comunicare – receptor.
Specificul comunicării organizaţionale
Literatura de specialitate desprinde trei tipuri de comunicare organizaţională:
– Comunicarea ascendentă – conţinutul ei îl reprezintă: problemele, excepţiile, sugestiile de îmbunătăţire a activităţii, revendicări, dispute şi informaţii financiar-contabile. Toate acestea sunt probleme de interpretare.
– Comunicarea descendentă – conţinutul ei îl reprezintă implementarea de scopuri, strategii, obiective, transmitere de norme şi raţiuni de muncă, practici şi proceduri, feed-back-uri privind performanţa, îndoctrinarea. Toate acestea sunt probleme de influenţare.
– Comunicarea orizontală constă în soluţionarea problemelor interdepartamentale, coordonare, directivele conducerii pe linie departamentală. Toate acestea sunt probleme de coordonare.
Perturbările comunicării
Important de evitat sunt însă „perturbările“ comunicării (Zlate, 2002):
– Blocajul comunicării constă în întreruperea comunicării, dar cu posibilitatea reluării ei. Această întrerupere este cauzată fie de unii factori de natură obiectivă (lipsa canalului de comunicare), fie subiectivă (considerarea altuia ca fiind inabordabil). Acest fenomen al blocării comunicării se soldează cu o serie de efecte psihologice: dacă persoana cu care se comunică este în faţă şi intervine fenomenul blocării, efectul este tendinţa partenerilor de a întrerupe relaţia. Dacă persoana este la distanţă se instalează o puternică stare de incertitudine, îngrijorare.
– Bruiajul comunicării constă în perturbarea sau întreruperea parţială, temporară sau tranzitorie a comunicării. Poate fi cauzat de factori de natură obiectivă sau mijloace de natură fiziologică. Este un fenomen care uneori poate apărea involuntar, alteori voluntar.
– Filtrajul informaţiilor constă în transmiterea şi receptarea doar a unei anumite cantităţi de informaţii; atât transmiţătorul, cât şi receptorul apar în calitate de filtre prin care se cerne informaţia. Filtrarea este întotdeauna voluntară, ea ţine de o serie de caracteristici, fie
psiho-individuale, de personalitate, fie de natură psihosocială (atribute psihosociale ale persoanei, statute, roluri, nivel de aspiraţie). Ca efecte apar degradarea comunicării, amplificarea sau diminuarea semnificaţiei informaţiei (se amplifică reuşitele, se diminuează erorile); perturbarea şi afectarea randamentului activităţii;
– Distorsionarea informaţiilor constă în degradarea involuntară a mesajului în cursul transmiterii lui prin mai multe verigi informaţionale. Printre cauze se numără perceperea eronată, înţelegerea eronată.
Impactul asupra comportamentului individului
Comunicarea ca importanţă în activitatea organizaţională este ştiută şi demonstrată. Totuşi, deseori managerii uită de impactul extraordinar pe care îl are comunicarea, influenţa acesteia asupra comportamentului individului. Larry King, celebrul realizator de televiziune, în cartea sa „Secretele comunicării“ dezvăluie adevăruri demonstrate practic. El oferă următorul sfat angajatului: „cu şeful vorbeşti altfel decât cu cei de acelaşi nivel cu tine sau cu subordonaţii“. Asta e firea omului – căci, prin definiţie, şeful îţi e superior ierarhic. Cu alte cuvinte, sfatul oferit de psihologi este ca angajatorul să aibă curajul să îl abordeze pe şef într-o manieră total deschisă, folosind cele două cuvinte sugerate de Herb Cohen: „Ajutaţi-mă!“. Nu vă lăsaţi înfricoşaţi sau nu fiţi ranchiunos din cauza nemulţumirii arătate de şef. Dimpotrivă, imaginaţi-vă următoarea dilemă astfel: „Am sentimentul că aş putea fi mai eficient. N-aţi vrea să mă ajutaţi să descopăr asupra căror puncte să mă concentrez?“ sau: „Nu sunt sigur că înţeleg ce trebuie să fac cu acest proiect. M-aţi ajuta enorm dacă mi-aţi explica exact ce măsuri să iau mai întâi“.
