16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateBostanii, racordaţi la Dunăre

Bostanii, racordaţi la Dunăre


Dacă nu plouă în două săptămâni, pământul ia foc. Se usucă recolta. Oamenii s-au constituit mai întâi în asociaţii, apoi în organizaţii şi s-au racordat masiv la apa Dunării. Numai aşa rodul bostanului de Dăbuleni poate ajunge în toată ţara.

 

Patria lubeniţelor. În sudul Doljului, pe solul nisipos, hectare întregi sunt acoperite de bostani. Din loc în loc, se ridică o covercă unde se adăposteşte, mai ales pe timp de noapte, câte un bărbat, pregătit să păzească întinderea de pepeni roşii. Câinii lenevesc la umbră până simt prezenţa străinilor şi încep să se zvârcolească în lanţ. „Îi păzim. Aşa facem în fiecare an. Acum îi adunăm, îi încărcăm în remorcă şi ne ducem să îi vindem. Ieşim cu pepenii la marginea localităţii, că trec maşini din ţară şi îi iau la gros. Noi îi dăm cu vreo şapte lei kilu’, ei îi duc pe piaţă cu 1,5 lei. Acum câteva zile puneau şi mai mult, că ajungeau şi la 2 lei sau 2,5 lei“, spune tanti Lenuţa, ştergându-şi faţa cu un colţ al baticului. Cei care n-au maşini şi nici bani să închirieze remorci se duc cu căruţa. „S-a întors lumea la ăle de dinainte. Am trecut prin epoca de fier, de bronz, am avut-o şi pe cea de aur, cu industria şi maşinăria în floare, acum am sărăcit şi ne-am întors iar la cal şi la căruţă“, zice, trăgând de hăţuri, fostul consilier Ştefan Văncica.

 

Jaf în ultimii ani

 

Sunt puţin peste 13.800 de locuitori în Dăbuleni. Dintre ei, 90 la sută sunt agricultori. „Media pe gospodărie e de două hectare jumate. Fiecare pune lubeniţă, grâu, porumb. Au oamenii şi vie. Nu stă nimeni cu mâna-n sân“, afirmă primarul Nicolae Drăgoi. „E singura noastră sursă de venit. Dacă au plecat copiii la oraş, facem şi noi cât mai avem putere. În perioada asta, stăm şi câte o săptămână, dormim în căruţă, până vindem toţi pepenii, să nu plecăm cu ei acasă. Aşa e în fiecare an. Da’ nu ne plângem. Că sunt alţii mai amărâţi decât noi“, spune moş Gheorghe, scărpinându-se sub pălărie şi privindu-şi din când în când „muierea“. Ca ei sunt mulţi în Dăbuleni. Odată, a existat în vale, înainte de cel de-al doilea război mondial, o zonă umedă, alimentată periodic de revărsări ale Dunării. Erau multe bălţi şi stufăriş acolo şi bărbaţii satului veneau să pescuiască sau să ia trestie şi papură pentru diverse treburi în gospodărie. Desecările practicate masiv în perioada comunismului i-au schimbat total înfăţişarea şi utilizarea. Tot aşa cum, după 1989, furturile repetate au distrus o parte din sistemul de irigaţii construit la începutul anilor ’70 de englezi. Pe atunci, exista o staţiune de cercetare a plantelor pe nisipuri şi, după analize repetate, oamenii au trecut la exploatarea calităţilor solului şi la construirea reţelei care aducea apa din Dunăre pe câmpurile de dincolo de case. „Din 1974, sistemul de irigaţii a început să funcţioneze, mai întâi etapizat, cu doar câteva agregate, apoi, pe măsură ce lucrarea se finaliza, la capacitate maximă, dacă nevoia o cerea“, povestesc şeful de la staţia L1, Marcel Lăţoi, şi inspectorul de zonă, Aurel Şerban.

 

Din nou pe picioare

 

După jaful care a urmat anilor de după ’89, după furturile şi distrugerile repetate, sistemul de irigaţii a intrat în proces de reabilitare, cu fonduri de la Banca Mondială. Demarat anul trecut, proiectul care vizează amenajarea Sadova-Corabia se desfăşoară pe două direcţii, implicând firme separate, lucrări şi sume distincte. S-au montat pompe submersibile, s-au înlocuit panourile electrice de forţă şi de iluminat, s-au reparat agregate. De asemenea, s-au executat lucrări de impermeabilizare la canale, s-au refăcut breşele produse de inundaţiile din 2006, s-au finalizat lucrări de colmatare şi s-a început curăţarea canalelor, la fel cum s-au reparat stăvilare electrice şi hidraulice. Nu doar terenurile locuitorilor din Dăbuleni se bucură de apa adusă din Dunăre, ci şi cele ale proprietarilor din Călăraşi, Ianca, Grojdibodu, Urzica, Bechet, Sadova, Daneţi, Mârşani, Amărăştii de Sus şi de Jos, Dobreşti sau Vădăstriţa. „Aici poate să plouă cu găleata astăzi. Dacă după aceea două săptămâni nu mai dă strop, s-a dus recolta! Oamenii trebuie să ude cam la două, trei zile“, spune un mecanic de la Staţia L1.

 

Oricum, dar apă să fie

 

„De la revoluţie încoace, PS (pompare sud) n-a mers deloc. Funcţiona însă PN, în nordul localităţii. De altfel, acolo e şi piaţa de gros, iar acolo sunt mai mulţi bostani. În sud e o zonă de luncă şi nici irigaţii n-au prea fost“, comentează Ştefan Văncica. „Se cultivă de toate aici. Eu am 5,5 hectare pe care am pus grâu şi porumb. Am şi pepene roşu, vreo 70 de ari. Dar cu roadele nu mai pătrundem pe pieţele orăşeneşti, că sunt ocupate de comercianţii de ocazie“, adaugă bărbatul. Ieşit la pensie, a renunţat acum şi la politică. Se gândeşte să foreze puţuri şi să irige prin picurare: „E mai eficient aşa. Mulţi fac astfel. Alţii sunt racordaţi la sistemul de irigaţii Sadova-Corabia. Ca şi mine. Şi plătim per udare. Nu ud toate hectarele, că nu-mi permit. Ar fi investiţia prea mare, chiar şi cu subvenţiile de la stat“, încheie fostul consilier. Proprietarii de terenuri care folosesc acest sistem s-au constituit întâi în asociaţii, iar acum au devenit organizaţii. În prezent, există 16 astfel de Organizaţii ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI).

 

Dunărea salvează agricultorii

 

400 de lei este suma care se acordă, în 2008, ca ajutor maxim la hectar pentru acoperirea unei părţi din tariful anual, din tariful de livrare a apei pentru irigaţii şi din cheltuielile cu întreţinerea, reparaţiile şi paza infrastructurii. „În prezent, se aplică tarifele de livrare diferenţiate pe trepte de pompare şi punct de livrare, care-i avantajează pe cei amplasaţi pe treptele înalte de pompare şi îi dezavantajează pe ceilalţi. Nu toţi sunt dispuşi să plătească udarea unui hectar cu 40 de lei“, afirmă inspectorul de zonă, Aurel Şerban. De altfel, din datele centralizate de Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA rezultă că, anul acesta, s-au încheiat contracte doar pentru 44% din suprafaţa care poate fi irigată. „Mulţi cultivatori rămân la mila lui Dumnezeu, sperând că o să plouă şi neţinând cont de prognozele meteorologice. În această vară, chiar dacă nu va fi din nou vorba de o secetă cu caracter endemic, rezervele de apă din sol vor scădea în iulie şi august. Fără apă, plantele din câmp se vor usca“, precizează ing. Emilia Mirea, purtător de cuvânt ANIF RA – sucursala Dunăre-Olt. Pentru Sahara Olteniei, cum este denumit Dăbuleniul din cauza solului său nisipos, sistemul de irigaţii Sadova-Corabia, proaspăt reabilitat şi inaugurat, este mană cerească, de care angajaţii ANIF RA speră să beneficieze cât mai multe terenuri.

 

„E singura noastră sursă de venit. Dacă au plecat copiii la oraş, facem şi noi cât mai avem putere. În perioada asta, stăm şi câte o săptămână, dormim în căruţă, până vindem toţi pepenii, să nu plecăm cu ei acasă. Aşa e în fiecare an. Da’ nu ne plângem. Că sunt alţii mai amărâţi decât noi“.

Moş Gheorghe din Dăbuleni

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS